N-am mai postat un poem de-al prietenei noastre Radmila nici eu nu mai știu de cînd. De la penultimul volum? Greșesc, am postat și din ultimul, dar e ceva vreme de cînd a apărut. Așa că am profitat de un mail în care mă felicita pentru poemul postat dimineață de mine și am făcut ceea ce trebuia să fac mai demult. I-am cerut un poem. Și am primit acest dar minunat…
alb și negru
când am obosit
de cuvinte
am hotărât să citesc
lucrările marilor pictori
nu a fost la început
cuvântul
la început a fost
întunericul
apoi a venit
lumina cu umbrele
și penumbrele
care au născut
culorile
culorile au învățat
să cânte și numai
după aceea să
vorbească
nu a fost la început
cuvântul
la început a fost
imaginea care nu avea
nevoie de sunete
ce e raiul
dacă nu pictura
cuiva cuminte
ce e iadul
dacă nu lucrarea
unui geniu nebun
ce e lumea dacă nu
un amestec de
nebunie și splendoare
am adormit într-o
pictură
și m-am trezit
oarbă de
alb și negru
Rai și iad, moduri de înspăimântat mințile labile întru folosul câturvora.
Nu stiu dacă ultimul este bine scris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E o combibație de unora șu cîtorva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendid!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări Radmilei, pe care am tradus-o cu ceva timp în urmă; felicitări și ție, dragă Liviu, pentru că ne ții la curent cu multe noi apariții!
RADMILA POPOVICI
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulrunesc. Si pentru link, desigur.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
o legenda personala despre nastere, evolutie si transformare
ApreciazăApreciat de 2 persoane
***// cu niște picături de realitate conceptuală
liminar literalmente
tânguirilor
și seducătoare tendințe în sericicultură
parcă pentru a evidenția o anumită
creștere
aparent doar impresii
însă cumularea lor urmată de
universala convertibilitate
știi cum se face
îți reprezinți mental joncțiunea dintre chestii incompatibile
ori destul de rar puse laolaltă
din acea comoditate a gândirii
fiindcă ea gândirea este adevăratul alien
pe lângă care poveștile cu ozn-uri pălesc
când ai un asemenea instrument
ocultarea lui emoțională nu ai cum să
n-o asociezi diferenței dintre
mozart și salieri
și se mai întâmplă
se prea întâmplă ca o emoție să ia fața sinuosului și anonimului drum al rațiunii
iar cauza nu-i biata carne
fentă facilă
ci înălțimea amețitoare pe care se află gândirea
un om gândind nu e doar demonstrația fără greș a infinitului
îți reamintește în ce măsură posibilitatea întrece
probabilul
vedetă a vieții
brusc umbrită
cu niște picături de realitate conceptuală
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un poem (eseu) filosofic: viziunea demiurgică e de fapt imaginea unor imagini create.
La început a fost imaginea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos poem. Si totusi cuvantul este cheie. Logos. Pentru ca fara comunicare nu ajungi sa-ti dezvolti simțul frumosului. Înainte de a pune imagini pe pereții de la Altamira, din Tassili sau Australia oamenii au comunicat. Si pentru a vorbi nu avem nevoie de un suport material.
Dar divaghez. E un poem frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorbirea e un lux cita vreme comunicarea exista si fara „Logos”. In schimb, vederea auzul, tactilul, mirosul sint esentiale. dar, pe modelul vorbirii, au aparut peste tot articole de lux – desenul, muzica, mingiierea (si uleiurile parfumate, da).
Ultimul vers e din alt film.
IR
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un poem bine scris: IMAGINAL și DEDUCTIE … aparent sofism dar nevinovat și duios demers artistic! Dar cine poate afirma cu precizie care dintre vibrații a fost mai întâi în univers? Sunetul (vorbitul) sau lumina (rogvaiv)
ApreciazăApreciat de 2 persoane