Bancul mi-a sosit aseara de la Adrian Vasiliu, ecelentul traducator al lui Villon, iar gluma grafică de la Anonimul Cracovian…
-Iubito, calcă-mi, te rog, o cămașă, am azi o ședință foarte importantă.
-Mă, tu vrei să te duci la curve!
-Nu, iubito, promit, am o ședință impoartnată. Te rog preătește-mi și cravata…
-Măăă. Tu vrei să te duci la curve. E asta te aranjezi.
-Nu, iubito, promit. Te rog adu-mi și pardumul.
-Pfaaai, sigur te duci la curve după cum te=ai aranjat. Promiți că nu te duci?
-Promit, iubito!
Se întoarce bărbatul beat acasă, pe la 4 dimineața și îi spune soției:
-Ai cobit!
@ntonesei's blog 
***// tonul potrivit
și nu mai contează despre ce e vorba
nici măcar despre ce scrii
să fie ceva firesc
undeva între detașare și o ușoară îngrijorare
dar nu știu cum îl poți nimeri
dacă nu vine din tine
se va simți imediat
fie cazi în afectare
într-o găunoasă prețiozitate
fie vei pluti neconvingător
dau un pic la o parte cortina și-ți vând un pont
poți prinde tonul printr-o atitudine credibilă
lucrurile la care te referi să le
privești într-un mod care să-ți aparțină
pe care să-l fi trăit realmente
altfel se văd nodurile grosiere
făcătura
însă nu doar atitudinea
e ceva greu de numit
dar imediat perceput când
tonul este potrivit
și neapărat cu porumb & rodie & semințe de floarea-soarelui
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană