C. P. A. – Julien Caragea: Povestea orbului


În ultima săptămînă, am reușit să-mi respect regula autoimpusă a alternanței de gen. D-au activat și băieții – după Gelu, Constantin și Liviu, iatăș acum pe Jușien și se pregătește Adrian… Julien trece rar, dar și cînd trece! El crede că poemul acesta este cam sumbru. Se poate, dar pe mine mă interesează că este foarte bun! Imafinea pe care a expediat-o laolaltă cu poemul se numește Oraș postapocaliptic, lucrare de Tithi Luadthong…

povestea orbului

multă lumină naltă  
la un loc
ca isvorând
din pieptul preșcolar
de iezi

păreri de peisaj văratic
ca-ntr-o odaie cu
păreți de ceață
bine delimitând

granule verzi
structurile

iar dincolo prăpăstiile
pădurile
fermentația adâncului
o apă moartă-n care
până la brâu mergând
poți să te putrezești
și pierzi

și strigătul e cântec
nici măcar nu ți-l
vezi

aici minciuna festivă
retorica declamația
truismul
turismul

dincolo anomia indistinctul
realitatea consumpției
semețit vast în genunchi
reumatismul

vara mi-a dat ca
 un sânge pe nas

dincolo-i tot ce mi-a
mai rămas

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la C. P. A. – Julien Caragea: Povestea orbului

  1. E puțin sumbru, dar, când textul e rotund, dă bine la final!

    Apreciat de 2 persoane

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// linii întrerupte și încercarea de reașezare
    apoi aducând oarece speranțe
    lapalisade
    multă risipă dedusă din coșurile furnalelor
    boabe de fasole aflate într-o stare intermediară
    încă nehotărâte dacă
    să rămână crude ori să o ia pe calea fără întoarcere
    a unei iahnii de pomină
    sigur se mai obișnuiesc anumite
    însă
    puterii nemărginite a aerului
    de a oxigena creierul
    înspre o reechilibrare a forțelor
    altminteri cuminte desfășurare
    încadrată în scenariul optim
    cu toate că vi s-au comunicat
    neajunsurile
    lăudându-se exagerat
    pentru a crește unele cote la pariuri
    un orizont deschis
    incluzând fapte disparate
    cu intarsii de ametist

    Apreciat de 1 persoană

  3. Julien Caragea zice:

    Mulțumesc!… P-unde umblu, Eu tot sumbru, P-unde umblu, Eu tot umbru. Mă taie ace din zâmbru… Dec! Asta e! Or fi și vremi de zâmbete. (La poale de sâmbete.)… Pace!

    Apreciat de 6 persoane

  4. Enea Gela zice:

    În tonuri întunecate, dar consistente! Felicitări!

    Apreciat de 3 persoane

  5. elsadorvaltofan zice:

    Orașul post apocaliptic e afara. Poate fi și înăuntru. Surparea, căderea noastră globala reprezinta tot atâtea căderi mici, individuale. Dacă poemul e cinematografic în prima parte, la sfârșit devine sentința. Jocul inteligent pe aici și acolo, pe anomalii, demagogia, consumul, handicapul, putrezirea, nu dispariția cu tot prețul, dar alterarea ireversibila, fotografii ale distrugerii. Și vara, puternica, curgătoare și luminoasa…ca un sânge pe nas…mi-a plăcut!
    Vara care…îngheață în lumina si căldură, prapastiile și pădurile, apa fermentata, vara volatila, poate fi aici, cu siguranță este și dincolo, o sfidarea a declinului. Mi-a plăcut!

    Apreciat de 4 persoane

  6. Julien Caragea zice:

    Mulțumesc pentru finețea analizei!… Orice cunoaștere e și o depășire a obiectului cunoașterii… De unde și atracția pentru temele tragice și experiența limitelor, inspirările din thanatologie… În abracadabranta-mi fantazie adolescentină, născocisem cândva și o rugăciune, de care eram la maxim de mândru: „Ajută-mă să rostesc întreg numele Morții!”. Probabil că, în mintea mea crudă, era intuiția unui sens asemănător. Năzuința spre un pact faustic.

    Apreciat de 3 persoane

  7. „și strigătul e cântec
    nici măcar nu ți-l
    vezi”

    Asta e, cred că am ghicit.
    Cheia nu poate fi decât aici,
    în acest „rotund” (bine zis),
    antamat și de Liviu Mățăoanu;

    Chiar așa sumbru, cum ziceți voi,
    poemul stigmatizează o nuanță
    absconsă născută din cântecul
    pe care „nu ți-l vezi”,

    dar care, iată îți poate fi un laitmotiv de bun augur!

    Felicitări Julien!

    Apreciat de 5 persoane

  8. Julien Caragea zice:

    Mulțumesc mult!… Trebuie să „mă scot” eu, într-un fel! Să nu rămân de izbeliște!

    Apreciat de 3 persoane

  9. Julien Caragea zice:

    Aveți dreptate, aici (unde ați numit) am simțit și eu că este un centru de greutate…

    Apreciat de 3 persoane

  10. Amalia Achard zice:

    Remarcabil poem!

    Apreciat de 3 persoane

  11. Julien Caragea zice:

    Vă mulțumesc din inimă!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Poetry855 zice:

    nu poate sa nu iti plaa acest poem…
    l-am sucit, invartit pe toate fetele, nu imi pare sumbru.
    chiar deloc.
    poate, asa cum spune, umbrit..
    poate, asa cum cred ca e si firesc, are acuitate, adancime, pregnanta…

    intre urban si natural, intre social si introspectiv.
    afara/inauntru – mereu parandu-i-se a fi strain si totusi stiind
    sentimentul vietii de bajbaiala de a nu prinde, cuprinde, de a nu vedea exact, sentimentul ca totul este ascuns pe jumatate, mai mult, mai putin..
    cel mai mult imi plac sugestia pentru emotie. ied, prescolar, // vara mi-a dat ca/ un sânge pe nas

    culmea este ca instanta psihica integratoare (pe care nu o cunoastem!) are exact aceasta atitudine in fata stimulilor externi/interni.

    si observatia corecta, omul vrea sa vada, mai mult ca orice.. desi.. primeste semnale sensibile altfel

    Apreciat de 3 persoane

  13. Anonim zice:

    Multă prospețime și inovație de limbaj poetic, în nota de dramatism…Multumesc foarte mult JC,LA !
    Mfloarea

    Apreciat de 3 persoane

    • Julien Caragea zice:

      Vă mulțumesc pentru interpretare!… Într-adevăr, suntem „la mila” cuvintelor. Întotdeauna cam „buiestrașe”, dispuse să „ne ia fața” și să facă ce vor dânsele. Și învățăm să coabităm cu ele (așa cum unii își respectă boala, ținând cont de hachițele ei). Deși uneori … ne cam încurcă… Eu sunt atent la acest aspect. Poate uneori reușesc să le pun „căpiciul”, le domolesc. Alteori mă dau de-a bușilea…

      Apreciat de 1 persoană

  14. elsadorvaltofan zice:

    Pai, asta e marca Julian Caragea, ludicul inclusiv în dezintegrare. De aceea, Camelia are perfecta dreptate, poemul nu e sumbru.

    Apreciat de 2 persoane

  15. Julien Caragea zice:

    Mulțumesc, dragă Elsa!… Sunt „tușat” și de această (corectă) tușă interpretativă a dvs….!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.