În ultima săptămînă, am reușit să-mi respect regula autoimpusă a alternanței de gen. D-au activat și băieții – după Gelu, Constantin și Liviu, iatăș acum pe Jușien și se pregătește Adrian… Julien trece rar, dar și cînd trece! El crede că poemul acesta este cam sumbru. Se poate, dar pe mine mă interesează că este foarte bun! Imafinea pe care a expediat-o laolaltă cu poemul se numește Oraș post–apocaliptic, lucrare de Tithi Luadthong…
povestea orbului
multă lumină naltă
la un loc
ca isvorând
din pieptul preșcolar
de iezi
păreri de peisaj văratic
ca-ntr-o odaie cu
păreți de ceață
bine delimitând
granule verzi
structurile
iar dincolo prăpăstiile
pădurile
fermentația adâncului
o apă moartă-n care
până la brâu mergând
poți să te putrezești
și pierzi
și strigătul e cântec
nici măcar nu ți-l
vezi
aici minciuna festivă
retorica declamația
truismul
turismul
dincolo anomia indistinctul
realitatea consumpției
semețit vast în genunchi
reumatismul
vara mi-a dat ca
un sânge pe nas
dincolo-i tot ce mi-a
mai rămas
@ntonesei's blog 
E puțin sumbru, dar, când textul e rotund, dă bine la final!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa este!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
***// linii întrerupte și încercarea de reașezare
apoi aducând oarece speranțe
lapalisade
multă risipă dedusă din coșurile furnalelor
boabe de fasole aflate într-o stare intermediară
încă nehotărâte dacă
să rămână crude ori să o ia pe calea fără întoarcere
a unei iahnii de pomină
sigur se mai obișnuiesc anumite
însă
puterii nemărginite a aerului
de a oxigena creierul
înspre o reechilibrare a forțelor
altminteri cuminte desfășurare
încadrată în scenariul optim
cu toate că vi s-au comunicat
neajunsurile
lăudându-se exagerat
pentru a crește unele cote la pariuri
un orizont deschis
incluzând fapte disparate
cu intarsii de ametist
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!… P-unde umblu, Eu tot sumbru, P-unde umblu, Eu tot umbru. Mă taie ace din zâmbru… Dec! Asta e! Or fi și vremi de zâmbete. (La poale de sâmbete.)… Pace!
ApreciazăApreciat de 6 persoane
Ha, ha, ha! Pace….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În tonuri întunecate, dar consistente! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc, stimată Poetă!… Păi se pare că „suntem făcuți mai mult din noapte”. (Novalis)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar la lumina lumânării (Bachelard)…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Orașul post apocaliptic e afara. Poate fi și înăuntru. Surparea, căderea noastră globala reprezinta tot atâtea căderi mici, individuale. Dacă poemul e cinematografic în prima parte, la sfârșit devine sentința. Jocul inteligent pe aici și acolo, pe anomalii, demagogia, consumul, handicapul, putrezirea, nu dispariția cu tot prețul, dar alterarea ireversibila, fotografii ale distrugerii. Și vara, puternica, curgătoare și luminoasa…ca un sânge pe nas…mi-a plăcut!
Vara care…îngheață în lumina si căldură, prapastiile și pădurile, apa fermentata, vara volatila, poate fi aici, cu siguranță este și dincolo, o sfidarea a declinului. Mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mulțumesc pentru finețea analizei!… Orice cunoaștere e și o depășire a obiectului cunoașterii… De unde și atracția pentru temele tragice și experiența limitelor, inspirările din thanatologie… În abracadabranta-mi fantazie adolescentină, născocisem cândva și o rugăciune, de care eram la maxim de mândru: „Ajută-mă să rostesc întreg numele Morții!”. Probabil că, în mintea mea crudă, era intuiția unui sens asemănător. Năzuința spre un pact faustic.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
„și strigătul e cântec
nici măcar nu ți-l
vezi”
Asta e, cred că am ghicit.
Cheia nu poate fi decât aici,
în acest „rotund” (bine zis),
antamat și de Liviu Mățăoanu;
Chiar așa sumbru, cum ziceți voi,
poemul stigmatizează o nuanță
absconsă născută din cântecul
pe care „nu ți-l vezi”,
dar care, iată îți poate fi un laitmotiv de bun augur!
Felicitări Julien!
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Mulțumesc mult!… Trebuie să „mă scot” eu, într-un fel! Să nu rămân de izbeliște!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Aveți dreptate, aici (unde ați numit) am simțit și eu că este un centru de greutate…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Remarcabil poem!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Este!
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc din inimă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu poate sa nu iti plaa acest poem…
l-am sucit, invartit pe toate fetele, nu imi pare sumbru.
chiar deloc.
poate, asa cum spune, umbrit..
poate, asa cum cred ca e si firesc, are acuitate, adancime, pregnanta…
intre urban si natural, intre social si introspectiv.
afara/inauntru – mereu parandu-i-se a fi strain si totusi stiind
sentimentul vietii de bajbaiala de a nu prinde, cuprinde, de a nu vedea exact, sentimentul ca totul este ascuns pe jumatate, mai mult, mai putin..
cel mai mult imi plac sugestia pentru emotie. ied, prescolar, // vara mi-a dat ca/ un sânge pe nas
culmea este ca instanta psihica integratoare (pe care nu o cunoastem!) are exact aceasta atitudine in fata stimulilor externi/interni.
si observatia corecta, omul vrea sa vada, mai mult ca orice.. desi.. primeste semnale sensibile altfel
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc!… Aveți un „electrocardiograf” critic de mare finețe, fără putință de tăgadă în ce privește mișcările lăuntrice ale autorilor…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cu siguranță are! De asta nici nu prea mai comentez, sriu că vine….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
eu multumesc. prea generos.
cumva, si Liviu este ”de vina”, cu darul prieteniei, ca ne lasa pe blog sa gandim cu voce tare… 🙂
sunt altii neinduratori… in fine,
multumiri amandurora
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multă prospețime și inovație de limbaj poetic, în nota de dramatism…Multumesc foarte mult JC,LA !
Mfloarea
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Vă mulțumesc pentru interpretare!… Într-adevăr, suntem „la mila” cuvintelor. Întotdeauna cam „buiestrașe”, dispuse să „ne ia fața” și să facă ce vor dânsele. Și învățăm să coabităm cu ele (așa cum unii își respectă boala, ținând cont de hachițele ei). Deși uneori … ne cam încurcă… Eu sunt atent la acest aspect. Poate uneori reușesc să le pun „căpiciul”, le domolesc. Alteori mă dau de-a bușilea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai, asta e marca Julian Caragea, ludicul inclusiv în dezintegrare. De aceea, Camelia are perfecta dreptate, poemul nu e sumbru.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, dragă Elsa!… Sunt „tușat” și de această (corectă) tușă interpretativă a dvs….!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu admirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană