C. P. A. – C. Suditu: Lumina mea zace într-o baltă de întuneric


Iată, am căutat iarăși în caseta cu giuvaerurile prietenului nostru Constantin și am mai scos o piatră prețioasă. Enjoy!

Lumina mea zace într-o baltă de întuneric





Târziu târziu de tot se făcu lu

mină

aş fi vrut să mă dau jos din pat însă

lianele se prinseseră de umerii mei în

floriţi

ca un zâmbet copt

ca un ochi liniştit

ca un vapor pe marea adormită şi

creşteau creşteau în jurul gâtului meu şi al braţelor

până la picioarele bine înfipte într-un fel de vis

alăptat cu ţâţe formidabile de către lupoaica nemuritoare

mă aşteptau sfîrcurile unor dealuri efervescente în

cupa uzată a unei ploi greu încercate indusă în eroare

de către inducătorul în eroare de serviciu de printre

norii cei bătrâni cu experienţă

la o adică aş fi reuşit coborârea dacă

mi-aş fi ţinut creierii în palme inima între degete

ca pe ţigară ochii printre cuvinte în gura plină cu spini

şi fruntea departe departe de tot undeva

cu pânzele ridicate pe nişte valuri pipăind întunericul

să-mi afle un punct de sprijin

norocul meu că statuia care trecea prin spaţiul a

cela

îmi spune nu coborî vântul a fost mutilat de e

oliene

totul s-a prăbuşit în afară de patul tău şi de

tine

peste tot numai zdrenţe şi pene de vânt

palmele lui pipăie întunericul transparent

să nu cobori mai bine caută jugulara luminii şi

muşc-o

retează jugulara luminii cu dinţii vei fi în si

guranţă

uite cum eu îmi duc lumina în braţe de ieri şi

de piatră

să te poţi deschide în jumătate îmi spune

să-ţi poţi pipăi lăuntrul trădat şi răstignit

şi trece retez jugulara luminii cu

dinţii

o aşez întinsă lângă mine

mă deschid în jumătate îmi palpez lăuntrul şi

cu urechile pipăind întunericul 

plec

eu într-o parte celălalt în alta fără să ne spunem ce

va

lumina mea chiar zace într-o baltă de în

tuneric

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la C. P. A. – C. Suditu: Lumina mea zace într-o baltă de întuneric

  1. Anonim zice:

    Transa poetica. Dupa asta, ar fi de luat tema cu tema fiindc’s acolo cit pentru un volum. Parerera mea…
    IR

    Apreciat de 2 persoane

  2. Am mai citit cate ceva dintre scrierile colegului nostru Constantin,
    cel puțin cât s-a bucurat de aparițiile
    pe blog.

    Pot să vă asigur că nu greșesc (prea mult), acum când afirm că a avut loc o transformare în modul său de abordare a liricii.

    Iată, produce un poem de mare ținută, abordând o singură temă: existențialistă, postmodernă.

    Ce iese mai mult în evidență, și ceea ce eu apreciez în mod deosebit este aspectul fracturat al formei, dar care păstrează în mod fericit, în același timp, și o continuitate, zic necesară,
    lucru mult mai greu de realizat. Reușește acest lucru!

    PS
    Am considerat mai importante aceste aspecte deoarece le văd ca o
    evoluție benefică în viitor…
    Felicitări Constantin!

    Apreciat de 5 persoane

  3. Și eu sunt de parerea lui Gelu Ungureanu!
    Fragmentarul pe care îl afirma CS, dus până la nivel de silabă, deci de parte a cuvântului, nu de grup de versuri, ridică foarte mult nivelul de interpretare a poemului, și aceasta implică o experiența văzută prin lupă, de foarte aproape, dură și grea, iar repetarea unor cuvinte este, deci, sustinută pentru a marca angoasa.
    Așa că e de bine! 😁

    Apreciat de 2 persoane

  4. Anonim zice:

    E un potop cu foc, poemul.Fugi din calea vulcanului, îti iei distanta și te uiți înspăimântat, înapoi.
    In fond te uiți, nu poți să nu, pentru că e și despre tine.Adică, recitești să înțelegi ceva, ce știi deja
    și n-ai vrea să știi…Tensiunea se rezolvă în final, în fluid de lumină și întuneric ca într-o lucrare de grafică foarte reușită, copleșindu-te.
    MFloarea

    Apreciat de 2 persoane

  5. Suditu Costel zice:

    Mulțumesc frumos tuturor! Am reactivat acest text după ceva timp de cînd a fost scris și mă bucur acum că am făcut asta aici. Mă onorează tot ce ați spus despre el.

    Apreciază

  6. Poetry855 zice:

    aici s-a produs o crima, singura care nu ar fi trebuit sa aiba loc.. dupa un sfat stravechi, de piatra.
    eu remarc notele suprarealiste care, da, parca nu erau pana acum, oricum se invartea el in jurul absurdului, de multe ori.
    mi-a placut foarte mult, mai ales ca tensiunea este sustinuta pana la apat, cand, iata, are loc si explicatia titlului
    felicitari, Constantin

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.