C. P. A. – Mariana Floarea: Greierii


Iat\ă un poem nou și de la prietena noastră de la Cluj, de la care aștept de ceva vreme un volum nou. După socotelile mele, ar trebui să fie gata. Frumoasî onterpretarea lirică a vechiului mot…

Greierii

             (după un mit grecesc)





Iar greierii au fost și ei oameni, cândva.

Inainte de a se fi născut Muzele.

Iar după nașterea lor și a cântării

cuprinși de patima de a cânta

n-au mâncat, n-au băut.

Neîntrerupt au cântat.

Știu că pare de neconceput,

dar, inspirați și aproape

sechestrați de Muze

s-au petrecut de pe pământ

fără să știe

din cântare-n cântare.

Greierii au fost și ei oameni, cândva.

Și dintre ei

s-a născut neamul greierilor.

Ce cântă și cântă neîntrerupt așa

și de ce cântă

făr` să mănânce, făr` să bea…





Și acum, mi se pare

îi aud cântând

acolo jos, sub pământ.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la C. P. A. – Mariana Floarea: Greierii

  1. Anonim zice:

    Pe cind se chemau aezi si erau orbi.
    IR

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// fiindcă polisemia seninătății înseamnă albastrul cerului
    dar și al brandului facebook
    meta-morfozat
    iar seninul e o stare la care ajungi
    irosind
    sucindu-i gâtul
    dezmembrând ghemul de motive ce tulbură
    dar ce înțeleg eu prin asta e la ani lumină de ceea ce înțelege altcineva
    și nici intensitatea
    nici conținutul nu apropie
    chiar astfel
    cuvântul care îndepărtează
    sau demontarea comunicării
    răscolitoare
    nimic nu ajută
    tragedia se trăiește până la sfârșit

    Apreciat de 2 persoane

  3. Anonim zice:

    Mulțumesc frumos!
    M.Floarea

    Apreciat de 1 persoană

  4. Totdeauna am fost încântați de mit, de muze și de tot ce le-a aparținut.
    Poemul adaugă într-o notă postmodernă la o lirica străveche.

    Așa este, oamenii au fost si ei greieri, și încă mai sunt, până ce cântul le va dispărea sub pământ…

    Vorba autoarei:
    „Și acum mi se pare
    îi aud cântând
    acolo jos, sub pământ”.

    ***
    Felicitări, Mariana!

    Cu bunăvointa maestrului (tot e ziua greierilor), am să adaug un poem cu același titlu care poate fi, prin ceva tertipuri scriitoricești, o continuare la cel scris cu atâta acuratețe de colega noastră Mariana.

    O himeră. Stau în genunchi
    cuprins de îndoială,
    privesc chipurile absente
    din icoanele supra-abstractizate,
    de curând donate și sfințite
    în slujba bisericii atotprimitoare.

    Cu tâmplele zvâcnind de-atâta
    concentrare, simt greierii cum
    invadează lăcașul;
    curajoși, sar peste bomboane
    și coliva din tipsiile pline ochi
    pentru pomeni.

    Cuvântarea parohului tremură
    Odată cu el, inevitabil.

    Mai multe umbre senile,
    mâhnite, trec peste mine
    împreună cu enoriașii
    lor;
    ies cu gând nerăbdător,

    să dea de urma greierilor…

    Apreciat de 3 persoane

  5. Anonim zice:

    Mulțumesc frumos pentru lectură și aprecieri.Intuițția poetică aduce împreună, verosimil, fragmente de trăire,aparent depărtate,și dă glas întraripatului Pegas.Foarte frumos poemul Dvs. Domnule GU.
    M.Floarea

    Apreciat de 2 persoane

  6. Anonim zice:

    Un cor profesionist de greieri!

    Apreciază

  7. ontelusdangabriel zice:

    ***// rotocoale de lumină
    se aștern peste mulțime
    astronomic stau la cină
    siderați ochi cu sublime-

    alcătuiri de spirit și natură
    brăzdând văzduhul în tăcere
    și-o ireală din argint postură
    ce trece peste-a omului rea vrere

    veniți să celebrăm iar poezia
    ce tuturor pe buze stă să cânte
    că-n flori și animale bucuria

    e-a noastră și-o lăsăm să ne încânte
    un semn pe văi ci zburdă fantezia
    nu riduri doar izbânzi avem pe frunte

    Apreciat de 1 persoană

  8. Anonim zice:

    Formele fixe încorsetănd, ci sporind sveltețea ideii.Felicitări călduroase!
    M.Floarea

    Apreciat de 2 persoane

  9. Julien Caragea zice:

    „Greierii au fost și ei oameni, cândva”… Aici e-aici… O frumoasă (dar cu câtă gingășie spusă!) poveste mitică… Blagiană naștere a Noimelor, narată de o voce femenină. (De altfel, poeta este din Țara Ardealului.)… „Știu că pare de neconceput,/ dar, inspirați și aproape/ sechestrați de Muze/ s-au petrecut de pe pământ.”… Avem nevoie de miraj. Spre a fi fericiți.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Anonim zice:

    Emoționant comentariul Dvs.Mulțțumesc din suflet,,Domnule JC!
    M.Floarea

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.