Franҫois Villon – Epistolă către prieteni

Cum Magostrul Villon a aflat xăaici s-a scumpit electricitatea, s-a decis să ne viziteze pe lumină. De bună seamă în aceeași minunată transpunere românească a lui Adrian Vasiliu…

• 

Epistolă către prieteni¹

Fie-vă milă, milă de mine

Cel puțin vouă, prietenii mei

În groapă zac, nu sub vâsc, unde-i bine.

În locul acesta, de Soartă fusei

Adus, că vru Domnul mă-nchiseră ei.

Fătuci, iubitoare de juni viguroși,

Actori, acrobați, ce vă dați grațioși,

Iuți ca săgeata, abili histrioni

Ce-agită  la gât clopoței zgomotoși

Aici îl lăsați pe bietul Villon?

Voi, ce cântați după cum vă convine,

Plăcuți în fapte, dar și în idei,

Umblând fără falsuri din aur, în fine,

Oameni de spirit, un pic ciudăței,

De-ntârziați, o să moară. Voi, cei

Ce scrieți rondeluri, mereu prețioși,

Abia când e mort o să-i duceți gogoși!

Nici fulger, nici ploaie, nici vreun turbion²

N-ajung prin strâmtoarea pereților groși.

Aici îl lăsați pe bietul Villon?

Veniți să vedeți ce jalnic se ține

Nobili seniori care n-aveți temei

Vreun bir să plătiți, nu depindeți de nimeni³

Numai de Domnul și de îngerii Săi:

Duminica, marțea, e post, vrei nu vrei⁴,

Are colți lungi, ca guzganii scârboși,

Iar după pâine, nu după brioși,

Toarnă în el, ca într-un bidon,

Doar apă, nu-i masă, mănâncă pe jos.

Aici îl lăsați  pe bietul Villon?

Prinți fără seamăn, și tineri și moși,

Obțineți iertarea, puneți-mă-n coș,

Purtați-mă sus⁵, din sumbrul cotlon.

Așa fac purceii, căci sunt curajoși,

Când unul guiță, sar toți furioși.

Aici îl lăsați  pe bietul Villon?

1. Această ”epistolă” a fost probabil scrisă sau gândită în închisoarea din Meung sur Loire, unde Villon a fost închis toată vara anului  1461. Se presupune că  a fost incarcerat pentru că făcea parte dintr-o trupă de actori ambulanți pe care Biserica nu-i vedea cu ochi buni, mai ales că Villon era cleric. Ori,”prietenii” de la care poetul cere ajutor sunt tocmai din tagma comedianților, a circarilor, a vagabonzilor. Primele două versuri sunt o reminescență a Bibliei, Iov, 19,21 : ” Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!”

• Referire la Iov 38,1: ”Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul^* furtunii şi a zis”. ”Mijlocul furtunii”, adică dintr-un vârtej, dintr-un turbion! În mod evident, Villon se identifică cu Iov și își plânge de milă!

• ”Prietenii” lui nu plăteau impozite fiindcă erau actori ambulanți, vagabonzi, vânzători, cerșetori ! Referirea la ei ca la ”nobili seniori” este  o pură zeflemea!

•  În Evul mediu, singurele deslegări de la post erau marțea și duminica. Dacă îl obligau să postească marțea și duminica, înseamnă că ajuna întreaga săptămână! Villon face haz de necaz.

• Prizonierii erau coborâți ( și eventual urcați) în beciurile subterane ale închisorilor în coșuri de răchită, acționate de scripeți. În cazul în care prietenii i-ar  fi obținut grațierea,  Villon ar fi fost urcat înapoi, ”în lume”, într-un coș de răchită, astfel cum fusese inițial coborât.

Traducerea: Adrian Vasiliu