C. P. A. – C. Suditu: Pușca glonțului verbal


Din cînd în cînd primesc cîte un grupaj de la prietenul nostru CS, unul din cei mai vechi membri ai Cercului. și am ce posta o bucată de vreme. Axum, nu mai avem nimic în rezervă și i-am cerut. Mi-a trimis, ca de obicei, un grupaj excelent și mă pot apuca de treabă!

pușca glonțului verbal





iarna de cînd mă știu visez numai

la niște ghete un palton o căciulă confortabile

cîteva străzi mai mult pustii și

la o femeie pe care să o alint





!știu că după ăștia 2000 de ani

dacă-ți mai dorești așa ceva riști

să fii strigat papagalulemămăligo





anii 2000 au venit cu rachete verbale

cu tîrnacoape și baroase verbale

cu pușca glonțului verbal e normal





să fiu strigat așa/nu fac față

nici măcar unui pupat pe frunte

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la C. P. A. – C. Suditu: Pușca glonțului verbal

  1. Lirică postmodernistă evidentă.
    Construcția aparent întâmplătoare,
    oferă poemului eleganța
    dar și modestia unei mâini sigure!
    Felicitări!

    Apreciat de 4 persoane

  2. Asta înseamnă ca primăvara vine și cu un pupat pe frunte. Iar poemul, ca orice ființă indispensabilă, te va striga pe nume, într-un final!
    Și îmblânzirea continuă.
    Iar semnul acela de la început de vers, „!știu […]”, e o conotație foarte faină!
    Bună treabă!

    Apreciat de 3 persoane

  3. Anonim zice:

    Un text f bun. Știm și noi cum e cu pusa a glontului verbal. Dar rezistam! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Gela Enea zice:

    Un text f bun. Știm și noi cum e cu pusa a glontului verbal. Dar rezistam! Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Suditu Costel zice:

    Mulțumesc frumos tuturor! Întotdeauna mă onorează atît apariția textelor mele în cerc, cît și comentariile Domniilor Voastre.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Poetry855 zice:

    simtul concretului acel atribut cre da poeziei o anume putere
    cumva, urmas al lui Arghezi, desi, parca vorbind despre poezie – cuvant – se dezice de douamiisti. si de tot ce a urmat dupa ei.
    recunoasterea sensibilitatii pusa cumva oximoronic langa concret, material, creaza tensiune interna si, fireste, pregnanta
    cred ca asta traverseaza cam tot ce s crie Constantin, sub diferite forme, incipiente si apoi exersate

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile sunt închise.