Pe treptele vântului: Omagiu poetului Rolf Bossert

Publicat pe 30 ianuarie 2022 de Liviu Antonesei

Îi mulțimesc foarte vechiului ptieten, poetul și jurnalistul William Totok, pentru semnalarea acestui link care trimite la un rumos omagiu adus regretatului Rolf Bossert, membru al Aktionsgruppe Banat, unul din cei mai importanți poețigermani născuți în România. Spectaxikuk a avut loc la Timișoara, pe 14 octombrie 2021, la 45 de ani de la sinuciderea poetului…

Cînd am aflat despre moartea lui Rolf, la care am ținut foarte mult, am scris poemul postat aici

Liviu Antonesei – În amintirea…/ Pentru Rolf Bossert
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Pe treptele vântului: Omagiu poetului Rolf Bossert

  1. ontelusdangabriel zice:
    30 ianuarie 2022 la 15:23

    ***// ne-am resemnat cu iernile fără zăpadă
    sunt zile friguroase dar ger și viscol amintire
    alergătur-apoi țipenie etalându-se pe stradă
    adolescenți maturi sau pensionari ne dau de știre

    ne-am obișnuit poluarea să ne țină companie
    în aer apă sol plus zgomotul de-afară sau ecrane
    suntem civilizați prețul corect plătim nu-i nebunie
    asfalt ciment oțel și niciun zid nu se ridică fără termopane

    acestea doar ingrediente necesare le acceptăm odată cu suflarea
    cu mult mai triste-s competițiile surde bilanțuri întocmind
    și mai mereu crezi că-n a vecinului curte belșugu-ntrece zarea

    cuprins ești de invidie ai mușchi și dinți întruna tremurând
    deși în pace dacă te-ai afla ți-ai recunoaște-ușor onoarea
    te-ai bucura de vreme și de vremuri toți prieteni fiind

    Apreciat de 2 persoane

  2. eduardantoniu zice:
    30 ianuarie 2022 la 15:45

    OooooooooniiiiiiiiiiVidoniiiiiiiiiiii. Am nimerit langa ea in sala la „Nopti albe”, dupa Dostoievski, la Nationalul timisorean, acum vreo patru ani, cand lucram pe acolo. Si uite ca da si din maracas. Daca odata, demult, Covaci ii reprosa pe nedrept lui Ioji Kappl, cand acesta tatona intrarea in Phoenix „Mai, Ioji, tu canti ghitara pe bass si sincer nu’mi place si mai bine te’ai tzine de ghitara”, iata ca se poate si invers, chitaristul experimental Sean Brie sa mai cante si bass pe chitara. Faina si faza cand percutionistul Maurice de Martin se preface a nu putea canta ceva, ca daca se afla atunci isi pierde slujba.

    Apreciat de 1 persoană

  3. ontelusdangabriel zice:
    30 ianuarie 2022 la 19:34

    ***// cum internalizezi democrația aici este o problemă și psihologică și
    socială pentru că indiferent cine ești și ce loc ocupi în lume ruptura ce
    definea anteriorul anume public-privat nu prea mai subzistă în digital age
    deși lumea se comportă oficial în continuare în baza tradiționalei rupturi
    există un rating bun al conspiraționismului cu toate că big brother pe care
    eu însumi îl blamam nu cu multă vreme în urmă este deja o axiomă a viețuirii
    actuale cu atâția sateliți și aparate cine trebuie să știe ceva despre tine
    știe oricât te-ai ascunde dar până la un punct e simpatică isteria asta cu
    domnule eu nu accept să fiu urmărit sigur că iarăși până la un punct este
    explicabil în spațiul est-european eliberat de tiranie cu doar trei decenii
    în urmă să existe o hipersensibilitate față de urmărire dar pur și simplu
    joncțiunea dintre dezvoltarea tehnicii și funcționarea problematică a unui
    stat ambele coroborate goanei după profit a companiilor din domeniu sau arii
    conexe conduce la o impersonală algoritmizare a urmăririi pornind de la de
    tot banalul telefon inteligent continuând cu camerele web de pretutindeni și
    sfârșind provizoriu cu orice interacțiune imaginabilă așadar trendul psihotic
    legat de big brother care desigur is watching you l-aș trece la categoria de
    benzi desenate nereușite înduioșătoare sunt avertismentele tot mai frecvente
    privind accesarea de linkuri otrăvite și nu că ar fi manipulatoare ci arată că
    vulnerabilitatea digitală e deja un pleonasm banal adăugându-se oarecum firesc
    slăbiciunii definitorii omului oricâte iluzii sau linii de apărare agresivă ar
    concepe și realiza teama de masificare de control social mai ales al statului
    este împărtășită de foarte multă lume iar criza covid a arătat-o în toată a ei
    splendoare ba poate că a și amplificat-o din nefericire și din păcate însă ăsta
    este riscul conviețuirii inclusiv al conviețuirii în criză ori în crize multiple
    suspiciunea e la cote mari și disprețul față de celălalt crește exponențial din
    cauza unor frustrări acumulate ce nu sunt igienic internalizate încât revenind
    de unde am plecat în această reflecție interiorizarea democrației a opiniei ce
    neagă fățiș propria viziune e poate printre cele mai dramatice vulnerabilități
    ale lumii noastre practic o fundătură care stimulează autoritarismul fiindcă în
    situația în care nu mai ești dispus să-l asculți pe celălalt intervine regula
    celui mai puternic iar tristețea lumii se accentuează dar să fim totuși senini

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.