Nu mai aveam de multă creme bești de la rînărul nostru prieten Alexandru, cam de la jumătatea pandemiei. Dar iată, acum două zile a revenit. Ba chiar a revenit schimbar. Și fizic, chipul adolescentin a căpătat semnele maturizării, dar și poetic – poemele sînt mai lungi, mai sigure în frazare, mai problematizante, mai în răspăr cu marile teme…
Poem la miez de noapte
Doamne, nu-i vina mea
că te-ai nascut din mâinile ucigașului Nero.
eu sînt mic, iar ca sa fiu mare
imi trebuie barba ta;
și totuși sunt aceel ceva care te rupe de realitate,
te arunca intr-un vid.
Intre noi prostii si Iuda nu e niciun drum de ales.
Drumul celor sinucigași pătrund in purgatoarele tunuri,
patrund in sufletul nevinovat al Siberiei.
Doamne, nu e vina mea ca te-am parasit azi noapte,
până dimineata ma sugrumau pasarile tale de metal;
(„nu ai sa le ceri nimic celor ce mor?”)
Si nu uita ca sunt mai frumos decat tine,
si decat derbedeii aia care te înconjoară din înaltul Succubus.
@ntonesei's blog 
Excelenta „rafuiala” cu boss-ul! Ciuda-ciuda! , „nu uita ca sunt mai frumos decat tine,
si decat derbedeii aia care te înconjoară din înaltul Succubus”.
Daca n-ar exista Raul / rautatea omului, ca alta nu-i, n-am avea întrebari pentru Dumnezeu. Poate ca de fapt nici n-am avea nevoie de el.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu, n-am avea nevoie, dar ar fi plicticos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mișto!
ApreciazăApreciază
***// iar dacă îți propui totuși să-l înțelegi pe om și ceea ce este impregnat
de el într-o formă sau alta cred că vulnerabilitatea ar fi conceptul care să-ți
furnizeze cele mai multe date conexiuni și desigur vei porni de la variantele
oficiale de acomodare și exploatare a conceptului care uneori ajută dar de prea
multe ori aduc deservicii acelora vizați pentru că procesul de comunicare și de
relaționare întâmpină de cele mai multe ori niște obstacole parțial surmontabile
prin care intențiile corecte sunt răstălmăcite denaturate spre paguba tuturor în
cele din urmă iar ca să exemplific voi pomeni minoritățile a căror existență ne
furnizează teste ale democrației în mental în lingvistic în comportamental însă
adevărata dimensiune aș spune constant ocultată în discursul public a ceea ce se
cheamă vulnerabilitate umană e chestiunea filosofică chiar teologică implicată
mai precis aura continuă de instabilitate și imprecizie generată de fiecare om
în parte indiferent de alte atribute pe care le are fiindcă mă refer la ceva ce
adesea este ignorat ocultat și chiar când rara avis ajunge să fie analizat tot
păstrează o zonă de penumbră dar mă grăbesc să preîntâmpin o interpelare fățiș
sugerată de aceste cuvinte nu nu este vorba despre caracterul muritor al omului
cel care justifică uneori lucruri oribile este o realitate mult mai subtilă dacă
îmi permiteți și mă gândesc la faptul că în orice clipă a vieții sale fie că este
într-o poziție de forță de măreție demnitate excelență fie dimpotrivă exhibându-și
slăbiciunile viciile răutatea pluriformă individul istoricește determinat se poate
instantaneu și inexplicabil plasa pe o altă orbită existențială pe oricare dintre
palierele ce-l definesc de la simțuri și reprezentări și până la idei atitudini
ori acte concrete el sau ea sau în sfârșit entitatea respectivă constituie o formă
curioasă de viață ce nu doar că sfidează principiul al doilea al termodinamicii dar
depinde practic de atâtea variabile sunt atâția parametri prin care devine posibilă
prezența sa încât orice alte argumente sau impresii sau poziționări par redundante
și în ultimă instanță irelevante pentru că aici stă de fapt misterul umanului în
această vulnerabilitate clamată prin toți porii trupului său și prin orice urmă de
energie ori informație reieșite din complexitatea sa afectivă intelectuală morală
și vă propun un exercițiu simplu dacă doar frazeologie retorică vi se par cuvintele
de mai înainte imaginați-vă șeful unei companii multinaționale la o conferință de
presă și deodată cade curentul omul nu se mai vede nu se mai aude precum un cerșetor
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări Alex.. Cu drag Respect și considerație voi fi alături de tine.. Îți doresc din inimă ca visul sa ți se împlinească..
Când atingi cu penița cerul cu scrisul spui adevărul, care cere pat de rugăciune și pentru viață o nouă minune. Sper anul acesta să dăm glas proiectului comun.. Un proiect în care amândoi am pus suflet. Poemele serenitatii, un profesor spiritual care ne educă sufletul. Un duo semnat scriitor Alexandru Ciobanu și Ana. Sa atragem cu gândul și acest proiect sa fie finalizat.. Cu drag mereu alături de tine. Un prieten, om cu suflet mare și atitudine matură. Cu respect scriitor, poet eseit Ana. Torino. Italia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos mesaj de susținere…
ApreciazăApreciază