Un frumos poem al lui Adrian dedicat tragicului eveniment. Nu e nevoie să comentez ceva.
De Holocaust, celor rămași fără părinți
Învăț cum să dorm din nou, să iubesc coborârea, nu tot urcare este ?
să stai întins aici, să te ridici. spre vârful unde somnul rătăcește. Și când ploile reci
se infiltrează în toate mă întreb unde ești tu, tată, dacă ești undeva
dormi, te cunoaște? ea ziua? Ce nopți cu vise umplu trezirea
iar apoi îngrijorarea se înrăutățește cu întunericul, lumina oarbă se scurge
prin podele… stau treaz, e devreme, aștept ca ea să răsară
dinspre est. Pământul are morții lui la vest. stau stingherit, frate soare,
mamă luna, tatăl pe care nu-l pot găsi deși undeva încă mai strălucește.
@ntonesei's blog 
Foarte frumos poem, deopotrivă tragic, care îmi amintește de “Fuga morții” (greșit tradus cu tangoul morții) a lui Celan. „Die Todesfuge“, compoziția poemului amintește de renumita fugă a lui Johann Sebastian Bach.
Deosebite felicitări, Adrian Grauenfels!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Le merită din plin. Traduuxerea titlului lui Cekan pierde kegatura cu Bach, dar s-a consacrat, poate după exemplul francez, nu pot verifica acum…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fugue de Mort – franceză
Death Fugue – engleză
Fuga de la muerte – spaniolă
Fuga di morte – italiană
Halálfuga – maghiară
Peste tot “fugă”, numai în română “tangou”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci. Am lansat numai o ipoteza, pe care nu o puteam verifica, știind ăte ceva despre obiceiurile traducătorilor noșlri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tragic………..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este…
ApreciazăApreciază
Foarte bun și trist!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asa este…
ApreciazăApreciază
Fără părinți, fără bunici, fără străbunici…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și altii fără copii, nepoți, stranepoti, marea crimă n-a discriminat!
ApreciazăApreciază
De l’Holocauste, à ceux qui ont perdu leurs parents
J’apprends à dormir à nouveau, à aimer la descente, n’est-ce pas aussi une escalade ?
Rester allonger ici, se lever vers le sommet où erre le sommeil. Et quand froides les pluies
s’infiltrent dans toute chose, je me demande où es-tu, Père, si tu es quelque part
dors-tu ? Te connaît-il, le jour ? Quelles nuits de rêve remplissent le réveil
puis l’inquiétude s’aggrave avec l’obscurité, la lumière aveugle s’écoule
à travers le plancher… Je reste éveillé, il est tôt, j’attends qu’elle se lève
de l’est. La Terre a ses morts à l’ouest. Je reste gêné, frère soleil,
mère lune, père que je ne trouve pas, bien que quelque part il brille encore.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Sună bine și în franceză!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un poem frumos si trist, cum altfel – lumina Fie ca asemenea atrocități sa nu se mai repete…Aura Creițaru si prietena colaboratoare întru comemorare Adela German de la Comunitatea evreiască din Ploiesti
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Corectez: Dna Adela Herdan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă felicit Doamnelor…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Supraviețuirea
soarele indiferent, frigul cainesc peste păduchii care
nu mai misca
astazi, ziua în care ar trebui sa taci. și sa faci. sa mănânci florile
din plastic, depuse pe vandalizate morminte, capul plecat, culcat, culcat
sa simți cernoziomul cum se desface în alveole carnivore, frica sa simți
cum curge pe spinare, cum ești împins, căzut, ridicat de mâna de fier în spânzurătoare
sa înțelegi ca plecând din lumea demonilor, îngeri au devenit Margo, Lili, Eli,
Maya, Levi, David, Noam, Adi, Ariel, Moshe, Israel,
sa știi sa te opui, sa faci zid,
sa înțelegi ca nu s-a terminat. e ziua în care flori și coroane sunt inutile
în cimitire devastate de insulte. sa taci și sa faci din corpul tău apărătoare corpului
în fata monstrului sa stai, dacă vrei sa nu se mai întâmple. sa taci și sa faci.
iar celor care spun ca monstrul nu a existat, ofera-le pâinea otravita a supraviețuirii
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ei, da.. si-a scchimbat stilul, frumoase versuri… ca o poveste spusa pentru sine.
emotionant
ApreciazăApreciat de 1 persoană