Rîdem cu Ion Simuț: O poveste cu fantome (pamflet duios)


Ba chiar rîdem din toată inima citind acest basm modern despre răzbelul dus de Uniunea Cititorilor din România și redacâia revistei România obliterată contra șoricelului John Keats..

https://www.crisana.ro/stiri/controverse-14/simptome-o-poveste-cu-fantome-pamflet-duios-185817.html

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Rîdem cu Ion Simuț: O poveste cu fantome (pamflet duios)

  1. ionfercu zice:

    Memorabil!

    Apreciat de 2 persoane

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// l-am zărit printre morminte
    era frig el tot fierbinte
    peste orice cataclism
    răvășind metabolism
    m-am speriat în chip firesc
    față cu râs ștrengăresc
    iarăși dau de tine-aici
    scoase din neant un brici
    al lui occam să fi fost
    mă întreb dar fără rost
    tacticos se bărbierea
    avea tot ce îi trebuia
    pămătuf săpun și apă
    recipientul ce se-ndoapă
    cu reziduuri de păr
    zâmbea precum alice cooper
    istovit după concert
    intuind un faliment
    ce-i cu tine-aici amice
    scremui replica factice
    mă privea condescendent
    un tâlhar cu sentiment
    relaxare dragă domn
    fu răspunsul și un somn
    dintre cele zdravene
    instant mă cuprinse nene
    cred că m-a hipnotizat
    textul nici n-am apucat
    cu-artificii să-l închei
    să vă aibă-n pază zei

    Apreciat de 1 persoană

  3. Florin Iaru zice:

    Hă hă. Am rîs. Că e de rîs.
    Dar, să nu rîzi tu de mine, zău dacă i-am recunoscut pe toți.

    Apreciat de 1 persoană

  4. McStronțiu zice:

    Atăt de bizar…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Textul este foarte misto. Ii scapa doar lucraturile grupului pentru a-l face pe Dorin Tudoran să renunțe la rubrică…

    Apreciază

    • Dorin Tudoran zice:

      Maitre,

      Nu cunosc motivele reale (și pretextele) rezbelului dintre domnii Manolescu și Simuț, dar prietenia mea (”încă din antichitate”) cu cel dintâi nu mă face să resping în bloc argumentele etalate – și nu doar acum, în această hârjoneală de Sărbători – de cel de-al doilea. Nu am aceeași părere ca domnul Simuț despre toți cei ilustrați în pamfletul Domniei sale prin nume atât de hazlii.

      Sunt membru al USR (aka UCR), respect instituția și consider că trebuie apărată împotriva unor atacuri nejustificate împotriva conducerii ei. Există însă – sunt sigur – și critici justificate, făcute din și cu bunăcredință. Și lor li se cuvine atenție și respect.

      Există o sintagmă în textul dlui Simuț care mi-a dat fiori. Iat-o: “…care nu mai e de multă vreme stăpânul inelelor, deși se crede.” Nu știu cum stau lucrurile în USR, dar în cazul revistei aduse în discuție de dl Simuț e greu de negat faptul că pe multe dintre inele a pus stăpânire, ilicit, un comandou băsist condus de „Komisarul Pisoieș”.

      Când încă un inel a fost adjudecat de cine nu are calitatea de a avea acces la el – slavă Domnului are pe degete atâtea alte inele – retragerea mea a devenit un act natural. Știu bine cine, cât și cum sunt, și nu puteam pretinde că semnătura mea ar mai fi însemnat ceva acolo unde s-a pregătit (cu eforturi meticulos concertate) descălecarea colosului moral-literar Șișu Pișu Mărar – uite, m-am molipsit de la stilul dlui Simuț!

      Am preferat, fără ezitare, să rămân prietenul domnul Manolescu. Ne leagă multe, nu însă și toleranța pentru orice legătură de mărar băgată pe gâtul naivilor.

      Sănătate și un 2022 mai normal!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Poetry855 zice:

    vai de mine si de mine, si eu care tocmai am devenit un monstru!!! intru in colimator.

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.