Nicolae Turtureanu – Cum poți iubi o voce


!Axum vreo două aăprămîni, cîns i-am făcut aici poetului Nicolae Turtureanu urările cuvinte împlinirii unei frunoase vîrste rotunde, n-am avut la îndemînă un poem în format electronic. Acum, la onomastică, am un întreg volum, Poezie deschisă, în curs de apariție la Junimea din Iași. I-am cerut poetului poemul care îi place lui cel mai mult și el mi-a spus să-l aleg eu pe cel care îmi place mie cel mai mult, Grea misie, mi-au plăcut toate poeziile și puzderie „cel mai mult”. L-am ales pe ultimul pentru vă m-a tulburat/ iritat puțin subtitlul volumului, Ultinele. Pentru că eu am de gînd să mai citesc multă vreme poezii oi de Nicolae Turtureanu! Cum Nicolae e mai matinal decît mine, postez peste noapte, să găsească poemul la trezire. La Mulți Ani, frate Nicolae. Acum și mereu…

Cum poți iubi o Voce





Poți s‑o iubești până la capătul cuvântului,

unde adoarme sunetul vântului.





Poți s‑o iubești în păduri și‑n altare,

pe catapetesme

cu moartea pre moarte îngălată‑n miresme.





Dar trebuie mai întâi s‑o întrupi.

Vocea e o haită de lupi

gonind căpriorul.





E gura flămândă și seceta care visează izvorul

tămăduirii.

Trebuie s‑o iei în brațe, s‑o mângâi, s‑o culci.





Vocea are picioarele atât de lungi

că nu vei putea la capătul ei să ajungi.





Are suflet și inimă

are țâțe

culcușite ca două mâțe

pe o perniță de aer.





Vocea‑i un caier

din care să tot torci! Niciodată nu se termină

întunericul din lumină,

lumina din întuneric.





Uneori năvălește bezmetic.

Îți spune bună dimineața!

Dar tot ea lasă ceața

peste oasele tale fragile

și‑ți mănâncă dulceața

ultimelor zile.





Se poate spune că Vocea e cam într‑o ureche.

Sau într‑un picior de lampă

veche.





Câteodată nici nu‑i Voce,

e doar o stampă

pe simeza unui alt veac.





Iarbă de leac

și durere atroce.





Voce.





(3.1.2021. Dimineața)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Nicolae Turtureanu – Cum poți iubi o voce

  1. Foarte bun Poem !

    Felicitări

    Apreciat de 2 persoane

  2. Francisko zice:

    Minunat! De spus și de ascultat

    Apreciat de 2 persoane

  3. Poetry855 zice:

    superba, dar finalul neasteptat si atat de adanc… vocile picteaza peretii altor veacuri si raman incrustate … cu toate enigmele lor

    Apreciat de 2 persoane

  4. ionfercu zice:

    La mulți ani!

    Apreciat de 1 persoană

  5. vesbac zice:

    Minunat poem. Și adânc! La mulți ani autorului, dar și celui care l-a postat!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Frumos…
    Fragil…
    Haita de lupi gonind căpriorul…

    ***
    La mulți ani Nicolae, Nicoleta…

    Apreciat de 2 persoane

  7. Absolut minunat! La multi ani poetului Nicolae Turtureanu, sa se bucure si sa ne bucure cu vocea poeziei sale!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Poetul imi trimite acest comentariu cu rugaminte de a-l posta aici, ceea ce si fac…

    Cu flerul tău infailibil, Liviu, ai ales poemul pe care-l alesesem și eu, înainte de-a mă răzgîndi și-a te lăsa să fii tu selecționerul. De fapt, optasem pentru două texte, celălalt fiind ”Cum poți iubi un personaj de hîrtie”, oarecum din aceeași serie. Dar e uluitor cum, dintr-un grupaj de vreo 30 de texte, (despre care spui că-s la același nivel), să optăm pentru unu și-același. Parcă ne-am fi vorbit. Tu-mi știi prea bine poezia, ”din secolul trecut”, dar și din acest început de veac. Ai fost la lansări, ai comentat-o – inclusiv modul/modulul în care mă complac… În prefața antologiei gata s-apară, alcătuită de mai tînărul nostru confrate Șerban Axinte, ești citat copios (precum se vede, nu doar în procese absurde!) cu o judecată de valoare (și de situare), pe care n-am încotro, trebuie să mi-o însușesc: „Nicolae Turtureanu este un om de o discreție absolut nefirească pentru vremurile noastre exhibiționiste și un poet la fel de discret și foarte parcimonios cu producția sa lirică. […]. Această producție restrânsă are marele merit de a putea fi numită operă. Ea are coerență internă, spiritul autocritic al autorului debarasând-o de aluviunile necontro­late, de zgură, de stridențele tematice ori formale. Această poezie poartă o discretă și profundă melancolie, o melancolie incurabilă, care subîntinde direct întreaga creație. […]. Este proba unei relații atente retractile cu lumea. Revolta sa nu e nudă, retorică și pur declarativă, ci substanțial-discretă, chiar cumva auto centrată, poetul însuși știind foarte bine că nu este exclus dintre sursele răului. […], iar dacă această discreție nu-i va oferi lauri în ordinea clipei, va avea marele dar de a-i integra lirismul într-o ordine a duratei” (Farmecul discreției în „Timpul”, mai, 1996).

    Apreciat de 2 persoane

    • Dragă Nicolae, mă tulbură șipe mine această coincidență, dar nu am nici eu o explicație rațională, poate una poetică, legată de fireleinvizibile care se țes între unii poeți, chiar și de la distanță. Am recitit amplul fragment despre poezia ta pe care îl citează Șerban șiîmi dau seaman că am nimerit foarte bine în acea lectură interioară. Nu aș schimba nimic dacă așrescrie astăzi textul, în adară de un singur lucuru. În ciuda discreției tale structurale, în ultimul sfert de veac,prin noile cărți, inclvusiv cele dememorialistică, ai devenit multmai vizibil, ceea ce ni s pare excelent,,,

      Apreciat de 2 persoane

  9. Mihai zice:

    Simeza veacului trecut ne bucură pe cei de atunci, iar haita de lupi mulțumește pe mileniali; la toți ne e foame de imagini proaspete.
    La mulți ani domnule poet Nicolae!
    Chapeau bas!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Mircea Teculescu zice:

    Felicitari domnului Turtureanu, pentru acest poem!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Virgil Cosma zice:

    La mulți ani, amândorura!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Virgil Cosma zice:

    Iaca o manieră cu totul surprinzătoare a poetului, pe care nu o cunoșteam. Fie binevenită, întrucât foarte plăcură este auzului și ritmului. Aproape că poate fi cântată.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.