Franҫois Villon – Balada VII în jargon (I Stockholm)


Iată, a sosit o nouă zi de luni, se înserează, așa că Magistrul Villon bate energic în fereastră, veste că ne-a trimis o nouă baladă. De bună seamă, în minunata tălmăcire românească a Dlui Adrian Vasiliu…





Balada VII în jargon ( I Stockholm)1





În veselul Paris, la drumul mare

Unde-i mănâncă corbii pe fârtați

Se ține nuntă, faină sărbătoare.

Acolo stau tâlharii adunați,

Și toți pungașii, la urechi crestați,

De parcă le-ar servi pe rogojină

Dansuri plăcute și mâncare fină.

Numai Scoicarul2 stă mai mult retras

Căci, vrea nu vrea, de-l prinde, îl termină

Iar cel mai rău e ștreangul: eu zic pas.





Dați înapoi ce-aveți prin buzunare

Căci poate doar așa veți fi iertați.

Arginții n-au aici mai mult valoare

Decât în Lombardía3. Evitați

Ai beciului pereți întunecați!

La naiba, tot mai bine-i la lumină.

Pe fraieri țepuiți-i fără milă,

Dar nu dați cu gardiștii nas în nas,

Luați ce puteți, însă cu mână fină,

Iar cel mai rău e ștreangul: eu zic pas.





Și voi, codoșii, ce puneți la cale?

Pe hoți cu târfe-i bine să-i cuplați

Ca să se-afunde în destrăbălare.

Pe înserat, când dorm extenuați,

De hainele lor bune să-i prădați,

Apoi luați-o din loc cât noaptea-i plină

Patrula, de-o simțiți că dă să vină,

Ascundeți-vă, nu-i rost de rămas.

Căci să fii prins e cea mai mare ghină

Iar cel mai rău e ștreangul: eu zic pas.





Prinț manglitor, ți-o zic cinstit, cu stimă:

Multor Scoicari, de la hoții și crimă,

Cam prea devreme moartea li s-a tras,

Părerea lor de rău a fost deplină.

Iar cel mai rău e ștreangul: eu zic pas.





  1. Originea celor cinci balade care alcătuiesc manuscrisul Stockholm din Biblioteca Regală a Suediei este incertă, cu excepția Baladei nr. 4 care poartă acrostihul ”Villon” la ultima strofă (încheierea). Cu toate acestea, majoritatea experților este de părere că toate cele cinci balade pot fi atribuite lui Villon, având în vedere tematica și , mai ales, stilul.
  2. Membru al Frăției Scoicii, asociație de răufăcători răspândiți în secolul al XV-lea pe tot teritoriul Franței.
  3. Lombardía, țara cămătarilor. Nu merită să-ți riști viața pentru bani , nici la Paris, nici în țara cămătarilor.




Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Franҫois Villon – Balada VII în jargon (I Stockholm)

  1. Constantin Arcu zice:

    Foarte mișto și la temă. Hoții și vardiștii continuă să se urmărească prin Paris. Azi studiam harta din stația de metro Jules Joffrin, cînd am sesizat niște umbre pitulîndu-se pe lîngă mine. Erau polițiști înarmați și-și făceau semne, ținînd sub observație gura de metrou. Mă întrebam ce fac băieții, poate tot niște exerciții în care ai noștri sînt imbatabili? Nu. N-a trecut nici jumătate de minut, cînd din gura de metrou au apărut doi tipi tuciurii, cu rucsacuri în spate. Exact atunci alți doi polițiști au apărut ca din pămînt, iar cei de lîngă mine ajunseseră deja acolo. Nu s-a auzit nici o somație, nici un foc de armă, în următoarele zeci de secundă indivizii fuseseră puși la pămînt și încătușați, apoi duși la o dubă albă fără girofar și însemne de pe marginea străzii. Mulți trecători nici n-au sesizat arestarea ce se petrecuse sub nasul lor. Iar maestrul Villon pesemne le-ar fi plîns de milă sărmanilor tîlhari, că n-au reușit să evite „ai beciului pereți întunecați”.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Constantin Arcu zice:

    Scuze: metrou!

    Apreciat de 1 persoană

  3. elsadorvaltofan zice:

    Am urmărit toate Baladele. Geniale, toate.
    Dar aceasta este excepțională dpdv al adaptării limbii vorbite in text poetic, dpdv al unei traduceri reflectând aceasta particularitate.

    Apreciat de 4 persoane

  4. Scepticus Scepticus zice:

    Ma gandesc ca nu poti sa-l traduci pe Villon daca nu ti-ai însușit limbajul mahalalei. Nu cred ca sunt suficiente lecturile pentru a atinge acest scop. Trebuie să fi avut ceva contact direct cu lumea asta.

    Apreciat de 1 persoană

  5. ontelusdangabriel zice:

    ***// s-a întâmplat ca timpurile din urmă să facă să dispară ceva important pentru om
    răgazul
    era oricum în grea suferință de câteva decenii bune
    conservatorii ar zice chiar de secole
    nu
    pur și simplu o conjunctură specială a determinat
    de vreo câțiva ani buni
    o eliminare treptată din viața oamenilor a tihnei
    în pofida cantității industriale de timp liber
    și-atunci își face loc rutina postumană
    a procedurilor
    a scadențelor
    a înțelegerilor din priviri pecetluite anterior prin compromisuri
    ce s-a pierdut prin plecarea din lumea noastră a răgazului
    bucuria gratuită a curiozității
    frisonul creativ
    o arhitectură blândă a improvizației
    și nu-mi pare deloc rău că s-a dus farmecul contemplației
    poate sunt un pic egoist mărturisind așa ceva
    n-am fost așadar martorul doar al unei prăbușiri de sistem politic
    în 1989
    am sesizat și o stingere treptată a ceva omenesc
    fără legătură directă cu prima
    dispărând liniștea homo sapiens sapiens devine una dintre fosilele vii
    care altminteri fac terra un tărâm frumos

    Apreciază

  6. Gabriel Chiriac zice:

    Frumos! Chiar și cu limbajul, de fapt argoul medieval, Villon este mereu actual. Și când te gândești că verva unora dintre baladele sale avea un scop efemer, doar pentru petrecere, de chiolhan (repeue) ca să spun așa, și nici prin gând posterității. Cred că dacă ar trăi acum, Villon ar fi scârbit și verva lui ar purta mai mult sarcasm caustic, batjocură chiar… Mulțumim pentru postare! Mulțumiri și traducătorului!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.