Liviu Antonesei – Sonet pentru mai tîrziu


Nu mai scrisesem de mult o poezie în prozodie strictă. După ce am scris-o pe asta, mi-am dat seama că ieșise un sonet aproape spontan, așa că l-am lucrat puțin să fie ceea ce voise el însuși!

Sonet pentru mai tîrziu





Cînd ultimul drum în sfîrșit va veni

să nu fii tristă, soarta nu-i deloc haină,

mă duce doar să mai văd o țară străină,

căci nenumărate sînt felurile de-a fi…





Dafin și rozmarin s-arunci în copîrșeu,

să-mi pui la căpătîi o mîndră răsărită,

numai așa voi ști că eu sînt chiar eu –

și nu cumva să umbli în rochie cernită.





Prin cîmpi de romaniță cînd vei trece,

să fugi, să zvîrli din picioare ca o iadă,

e felul cel mai potrivit de-a mă petrece

și ochii mei închiși s-or bucura să vadă.





Așa se va-ntîmpla povestea mea postumă,

potop de flori și urmă nu-i de humă!





23 Noiembrie 2021, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Sonet pentru mai tîrziu

  1. Emanuiel Pavel zice:

    Frumoasă descriere a ceea ce vrei să fie în urma ta.
    Eu prefer crematoriul, nimic mai mult, nu știu dacă urmașii vor fi de acord.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Aceste forme poetice tradiționale oferă beneficii duble atât autorului, cât și cititorului.

    Apreciat de 3 persoane

  3. ionfercu zice:

    Cutremurator de estetic. Si nu numai…..

    Apreciat de 2 persoane

  4. Din când în când, maestrul ne oferă o altă parte a poeticii, acum
    preocupat fiind de”matematica”
    accentelor și silabelor.

    Iată, dragostea dintâi reapare,
    aproape intempestiv,
    dacă avem în vedere titlul poemului;
    dar,
    valoarea rămâne incontestabil
    legată de extrapolările spre un viitor
    nedefinit,
    pentru niciunul dintre noi…

    Poem pur realist, Dar Pentru Mult Mai Târziu…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Frumos și totuși trist.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Poetry855 zice:

    o scrisoare de dragoste

    versuri care ne aduc pe ecranul mintii cea mai frumoasa imagine a bucuriei:
    imaginea subtiratica a unei siluete tinere alergand prin poiana insorita

    parca am ajuns in tara sinelui care este de fel tanar, unind cele doua lumi, interior exterior intr-o singura existenta calatore prin lumi. aici este si imaginea focului viu, aparator de primejdii, cu brad, laur si rosmarin, din Bucovina.
    un sonet al trecerii, si nu al mortii desi, sfasietor

    de tu vei fi frumoasa in gand si in viata, eu voi fi

    Apreciat de 2 persoane

  7. Felicitări !

    Poemul reînvie .

    Apreciat de 1 persoană

  8. Gabriela zice:

    Alt poem frumos al lui Liviu Antonesei… E o seninătate tragică în el.

    Apreciat de 2 persoane

  9. ontelusdangabriel zice:

    ***// pentru a-și mai obloji din vină
    imprescriptibilă
    oamenii îți cer să te desțepenești
    în logica agresorului care caută cu abilitate să mute responsabilitatea de pe umerii săi pe aceia ai victimei
    iar de la caz s-ar putea scrie cel puțin un capitol
    dacă nu un tratat de victimologie
    cap-coadă
    pentru că în coadă de pește rămâne istoria
    în varianta optimă a celor ce-au înfăptuit crima
    rămânând cu satisfacția vană de a băga bățul prin gard
    gardul ipocriziei lor maxime
    doar-doar cel agresat își va da în petec
    nu băieți
    tot de o crimă împotriva umanității vă faceți vinovați
    indiferent de tertipurile împăciuitoriste
    ați încălcat flagrant un drept al omului
    și până la sfârșitul veacurilor veți duce cu voi această povară
    oricum ați încerca să o dregeți
    stângaci
    caraghios
    trist
    să fiți sănătoși
    și la pungă groși
    că multe gogoși
    strașnici moși pe groși
    delta sau estuarul

    Apreciat de 2 persoane

  10. Constantin Arcu zice:

    Nu sînt un cititor experimentat de poezie. De obicei, citesc poeții preferați și prietenii poeți. Tu ești printre prietenii… preferați! Excelent!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Francisko zice:

    Oho, ce-i cu pesimismul acesta de „mai am un singur dor”? A ieșit soarele, capul sus, înainte marș! Dar e frumos zis, totuși! Și totuși… e doar o clipă de grele melancolii.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Mihai zice:

    Pe-trecerea e în țara sfintei ”ceea-n violet”, unde un suflet se întoarce în humă, pe când o iadă veselă aleargă prin romaniță și răsărită.
    M-am întristat.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Julien Caragea zice:

    Emoționant!… O îmbinare unică de regret și bucurie – așa cum plăpândele flori își compensează efemeritatea prin explozii coloristice și prin totala dăruire către viață… Cantabilitatea deosebită, ritmul ternar amfibrahic, tărăgănat, sugerând echilibru și înțelepciune, ferind de arderile pasionale prea intense, ce ar lăsa în urma lor numai scrum și trâmbe de fum…!

    Apreciat de 2 persoane

  14. Gabriel Chiriac zice:

    Am citit poezia într-o liniște deplină. Și gândurile mele au fost la simplitate, la lucrurile cele fireşti și obișnuite, viața cu tot cotidianul ei dulce-amărui într-o lume în care clepsidra îşi cerne netulburată nisipul… Apoi l-am ascultat pe Aznavour, mi s-a părut cel mai potrivit. Încă îl ascult…

    Apreciat de 1 persoană

  15. Radu Mârza zice:

    Nu pot spune decât că e cutremurător de tristă poezia……..

    Apreciat de 1 persoană

  16. seahorse zice:

    Ai, Maică, ce-ai făcut…!Daca așa–a cerut el, Poemul, mie mi-a rupt inima.și culmea!, peisajul e luminos, însorit. Finalul,o mantră…
    M.Floarea

    Apreciat de 1 persoană

  17. Anonim zice:

    Frumos.
    E ca in Cehov. Dramatic fara patetism.
    Daca am putea sa evitam patetismul cind primim ordin de plecare ar fi bine.
    Ne vom aplica.

    Apreciat de 2 persoane

  18. Micky Cahana zice:

    Potop de flori. Daaa!

    Apreciat de 1 persoană

  19. Felicitări dragule! Iată o latură pe care eu nu ți-am cunoscut-o!
    Sper că nu te pregătești deja pentru ceea ce ai scris…
    Salutări cu drag!
    Christian

    Apreciat de 1 persoană

  20. Vasilica Ilie zice:

    Superb! Este ca un fel de testament.

    Apreciază

  21. Virgil Cosma zice:

    Eu când citesc poeme, mai ales ale tale, le văd. Mintea-mi plăsmuiește imagini sugerate de vorbe, de ritm, de culoare. De data asta, deși am văzut limpede, filmulețul e cutremurător și mă silesc să-l alung din memoria vizuală. Știu că-i poezie dar tot mă doare.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s