Liviu Antonesei – Mașa desculță…

Publicat pe 31 octombrie 2021 de Liviu Antonesei

Amintiri vechi, gînduri noi, cam asta ar fi povestea sosirii acestui scurt poem…

Mașa desculță…






Pentru Mircea










Mașa umbla desculță prin iarba grădinii





casei de la Șosea, să nu poată vedea bucătăria





în care poetul pregătește cele șapte feluri din





peștii pescuiți de el, despicați și curățați de el –










Mașa de atunci… Poetul de acum, un satyr





ospitalier care nu mai știe pentru cine





pescuiește, nici pentru cine mai pregătește –





cu gîndurile plecate acolo, plecate atunci!










31 Octombrie 2021, în Iași

			

			
														


		
						

							Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.													

					


				

				
			



			

			12 răspunsuri la Liviu Antonesei – Mașa desculță…			



			
    
						
  1. 
		
    
			
    
								marius dobrin zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 12:56			
    

			
    vineri seara, la premiera spectacolului in care Dinescu este parte integranta prin interventii inregistrate si redate pe ecrane TV, la aparitia lui in sala, cautandu-si locul, primul gand a fost sa ma uit s-o vad pe Mașa. Au trecut secunde bune pana sa imi amintesc…
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    2. 
		
  2. 
		
    
			
    
								elsadorvaltofan zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 12:57			
    

			
    Excelent poem in poem! Sapte feluri de pesti…magia cifrelor fără soț, parte din cifrul evocării. Momentul precis de atunci, pregătindu-l pe cel de acum. Cu luciditate înainte de nostalgia care este bine dozata. Îmi place foarte mult!
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    3. 
		
  3. 
		
    
			
    
								Nicoleta Dabija zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 13:30			
    

			
    Ce frumos! Felicitări!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    4. 
		
  4. 
		
    
			
    
								alpinus zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 14:00			
    

			
    Sunt „pierderi” în urma cărora rămâne doar vid, o rană care va dur(e)a până dincolo de mundan.
    

    Apreciat de 3 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    5. 
		
  5. 
		
    
			
    
								geluungureanu zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 14:50			
    

			
    Cine ne lipsește agrest de câte
    
o parte din noi?
    

    Cine ne pierde numărul, de parcă
    
niciodată n-am contat?
    

    Cine aduce la masa tăcerii, oaspeți
    
pentru care nu mai e nicio porție de
    
pește?
    

    Cine ne grăbește?
    

    Cine ne va ierta nepăsarea din somn?
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    6. 
		
  6. 
		
    
			
    
								Dorin Tudoran zice:			
    

				
				
			
    
				31 octombrie 2021 la 16:57			
    

			
    Liviu, te înțeleg foarte bine.
    

    Când a murit Mașa, ți-am trimis câteva fotografii făcute cu ani în urmă la Budpesta – Mașa, Mircea, Géza și eu – ultima noastră întâlnire în patru. Câteva zile împreună, extraordinare. Doi dintre noi au și plecat.
    

    În legătură cu viitorul, iată ce spune prietenul meu Luca Grimaldi:
    

    „Viitorul nu e nimic altceva decât trecutul care te prinde din urmă și-ți dă nota de plată. Uneori e prea piperată, deseori e nedreaptă, de aceea poate, pe vremuri, la sfârșitul mesei  unii dintre noi îi cereau chelnărului nu ‘Adu-ne, te rog, nota de plată’, ci ‚Băiete, adu-ne Întristarea’. Nu suntem decât consumatori. ‘Întristarea’ o decide altcineva. Nu putem face nimic, chiar dacă e prea mare sau foarte nedreaptă.”
    

    Despre satyr – altădată. Deocamdată – numai bine.
    

    Apreciat de 5 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    7. 
			



			
Comentariile sunt închise.