Liviu Antonesei: Tunica de piele


Cum a venit, de unde a venit, nu-mi dau seama nici retrospectiv. Poate un fragment de vis rămas în memorie…

Tunica de piele





M-a cuprins în brațe atît de puternic

și atît de mîngîios în același timp încît

am simțit cum pielea ei parcă înlocuiește

propria mea piele, milimetru cu milimetru,

celulă cu celulă ca o tunică, precum o teacă

desprinsă de pe trupul ei dîndu-mi iluzia

unui altfel de androgin decît cel care

m-a bîntuit toată adolescența romantică…





Mă visam în pielea ei, pielea mea, pe vecie,

cînd clopotul a bătut nemilos miezul nopții…





29 Octombrie 2021, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Liviu Antonesei: Tunica de piele

  1. Schimbarea (tunica), vine într-adevăr începând cu visurile tinereții infantile,
    înnoindu-ne celulă cu celulă,
    milimetru cu milimetru:
    „am simțit cum pielea ei
    parcă înlocuiește
    propria mea piele, milimetru cu milimetru”.

    Începe competiția nemiloasă: secundele aleargă minutele, acestea, orele…

    iar implacabilul clopot,
    neavând încotro,
    bate miezul nopții…

    Mâine vom avea Tunică nouă!

    ***
    Poem născut subcortical,
    sub cerul adevărat OBIECTIV!
    Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Radu Țuculescu zice:

    Un fragment de vis….care- l pune pe cititor pe gînduri, îi provoacă numeroase conotații. Dramatic de frumos…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poem senzual! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Francisko zice:

    Ehei, visătorule, ehei! Nu te trezi, visează-nainte!
    Visul acesta al aducerii-aminte!
    Ave!

    Apreciat de 1 persoană

  5. ontelusdangabriel zice:

    ***// cer albastru soare blând azi la aluniș
    n-am ajuns la drumeție
    cu ce pathos inspirat de o poetă scriam despre măcriș
    friptura & băutura aceeași rutină după cum se știe
    și se colporteazâ fie și pe meta
    cine se gândea când tot aici vorbeam cu metavers ori metamașină
    îmi pare sincer rău că-i foarte posibil să n-ajung în deta
    timișoreană localitate dar n-am nicio vină
    dulceața ei rămâne pururi promisiune
    la editură se fac & se refac sofisticate calcule
    nu
    nici noi nici ei nu discută(m) în această ipostază cum c-ar fi-n misiune
    de ce s-ar fi speriat persoana care are-n atribuții
    falsă & pernicioasă până la capăt solidaritate i-aș spune
    walesa cu siguranț-ar regreta acum de-ar fi știut la gdansk electrician & lider de sindicat ce complicații produc niște constituții
    fiindcă nu legea nici măcar a patra putere a presei nu decide
    abia acum înțeleg niște oameni exercitând puterea
    cum să ghicești ce-i în mintea contemporanilor vă rog să lăsați la vestiar replici acide
    democrat dacă te afli și te-ai instruit manu propria
    îți rămâne să scrii
    să te bucuri
    dar mai ales să nu respecți cumva prozodii
    vorbit în dodii
    scolii
    temeiul șestovian al simbolizării chiar mă îngrozește
    ah stai calm
    la cracovia katowice lodz wroclaw
    și alte orașe drăgălașe din polonia cea urgisită
    încă n-ai ajuns
    să vii cu tac-tu tuns
    rostea oficialul cu timbru de-andezită
    la feminin se-așază totul așadar
    căci așa dar la aluniș aflai fericită
    voi două
    atât
    zât
    nu face rât
    e pata-rât
    din cluj
    orice om și-amintește de ciocolata din bruges

    Apreciat de 1 persoană

  6. Adela Rachi zice:

    Ce final grozav!!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.