Rîdem cu Mahai – Rozătoare de cîmp

Din păcate, Mahai și-a epuizat de multă vreme stocul, dar din fericire, prietenul său Kyre a mai gîsit o poveste inedităîn propriul său computer. Să fie primită. Și să mai caute!

ROZĂTOARE FEROCE

AZI – IEPURELE DE CÂMP

  Primul val sări din râpă și începu să fugă la vale către tranșeele alor noștri. Din cauza asta, unii se dădeau peste cap, alții își rupeau picioarele, toți erau ținte ușoare, și cei loviți erau aruncați doi-trei metri în spate. Lângă mine, Susucă Apioaseimamedeporc plângea de inunda șanțul și trăgea la întâmplare în direcția urecheaților. Eu nu mai puteam să trag, căci mila pentru sărmanele creaturi mă podidise complet. În curând aveam să-mi arunc arma și să fug, să mă împuște ca dezertor, să scap de acest război stupid și parcă veșnic.

  Iepurașii continuau să vina, înfruntând cu boticurile lor inocente ploaia de gloanțe. Printre semenii lor sfârtecați, ei fugeau în liniște către șanțul nostru.

  Văzând că e groasă, plutonierul Capăpușa vru să comande retragerea, dar responsabilul cu dezertarea pe companie îl potoli cu vreo două vorbe scurte prin stație.

  Mai aveau 25 de metri. Au început sa zboare grenadele defensive. Exploziile aruncau carne și puf.

  Primul iepuraș pătrunse în șanț. Susucă fu învins de milă și vru să-l ia în brațe pe animăluț. Atunci, Capăpușa arunca o grenadă și îi termină pe amândoi.

  Alt iepuraș trecu barajul de foc și ajunse în dreptul meu. Ochișorii săi exprimau o nesfârșită durere de animal sacrificat. Tremurând ca un trabant la 140 km/h, mi-am scos cuțitul și m-am apropiat de el. În acel moment, iepurașul se întoarse cu spatele și începu să țopăie de colo-colo.

  Alt iepuraș trecu barajul și începu să mă privească. Acum la fiecare soldat se uitau doi-trei iepurași și tot mai mulți veneau cu fiecare secundă. Unii aveau picioarele rupte sau botul însângerat, dar nu slăbeau tristețea din privirile lor, ba chiar dimpotrivă. Se adeverea spusa locotenentului nostru, că un animal rănit e de zece ori mai periculos decât unul sănătos.

  Eram înconjurați și plângeam cu toții de mama focului.

  De ce i-am omorât?

  Atunci, responsabilul cu dezertarea pe companie trimise o rachetă cu napalm și ne termină pe toți.