Liviu Antonesei – Din Foișor: Imaginea finală a statului eșuat

Sigur că această analiză scurtă și cocncetrată poate fi detaliată și nuanțată oricît, dar a quoi bon?

• 

Liviu Antonesei – Din Foișor: Imaginea finală a statului eșuat

Coperta celui mai recent număr din Cațavencii iustrează perfect imaginea finală a staului eșuat despre care au început să comenteze o mulțime e analiști și comentatori, ba chiar și un președinte ajuns la derută maximă și în care crește puternic frica. Cea mai bună analiză a eșecului statului  aparține lui Vasile Ernu și o puteți citi aici

Stat eșuat și nesupunere civică. Ce este un stat eșuat și de ce am mai plăti impozite unui astfel de stat?

Iar despre încolțirea fricii prezidențiale puteți citi acest text pe blpgul celui care semnează Contele de Saint Germain

Klaus Iohannis, primele semne de frică

CSG crede că sînt primele semne ale fricii, eu spun că frica bate deja puternic din aripi. Se vede asta din modul de vorbire, gestualitate, treerea de la declrațiile liniștitoare – „am învins pandemia”, „nu există o criză politică în România” etc – la cele panicate, adesea halucinante. Președintele dormea liniștit în coconul de vești bune de la Cotroceni, alimentat de ysmenii și sicofanții din anturajul de consilieri și liberali de obediență cîțistă și, deodată lovitura de măciucă – trei partide cu agende și ideologii diferite, reunite conjuctural într-o alianță cu un singur scop, fac praf și pulbere din „guvernul mieu”, cel mai prost guvern de care putea avea parte țara în aceste vremuri de criză multiplă, în care pompase încălcînd inclusiv principiile constituționale. Pe acest fond, se dovedește incapanil să convoace urgent partidele la consultări, mai dă o raită prin străinătate, între timp scăpînd și porumbelul adevărului despre eșecul statului român în protejarea propriilor cetățeni. Întrebat cine e de vină pentru eșecul statului, răspunsul a fost de o perfectă stupiditate, vinovați sîntem toți! Serios? Poate că există o mică vinovație difuză a tuuror, dar marea vinovație aparține celor cu responsabilitate în stat, el însuși, care de la declanșarea pandemiei se bucură de puteri sporite, care depășesc cadrele constituționale, marioneta sa de premier, reamintesc pușcăriaș, țepuitor de bănci, speculant asupra leului, protejat și după demintere, plus gașca sa fidelă de politruci și demnitari, ba chiar și un pumn de așa-ziși experți în naiba știe ce, că în lupta ci pandemia, în economie și adninisrație nu se arată a fi,

Sigur că statul post-decemvrist român, cu prima putere de extracție neocomunstă și intens securistă, s-a născut cu premisele eșecului în cioc. Cîteva decenii, prin pluralism, alegeri, adoptarea acqui-ului european, a încercat dacă nu să devină un stat nornal, măcar să se sulemenească, să simuleze asta, Însă acum mai bine de un an și jumătate masca a început să crape, iar acum circa o săptămînă a căzut de tot. Eșuarea statului român e vizibilă în toată goliciunea sa, iar soarta noastră se întrevede sinistră. E un eșec pe cît de grotesc, pe atît de criminal. Vinovații vor plăti vreodată? Poate în fața Domnului, că în fața cetățenilor slabă nădejde..

Cum se poate evada din statul eșuat? Pr la începutul săptămînii, Adrian Severin, el îmsuși parte a eșecului statului, dr la mai multe ori, propunea o nouă revoluție ca în 1989. Cum știu, vum au lov și se încheie revoluțiile la noi, mereu sub impulsul și în folosul unei faccțiuni nemulțumite din clasa dominantă, nu cred că e o soluție reală. Pe urmele lui Emerson și Gandhi, Ernu crede în soluția nesipunerii civice. O soluție mai pe placul meu, doar că pentru asta, indivizii și grupuri ar trebuie să reinventeze civismul în cindițiileîn care fosta societate civilă, pton efortul serviciilor, a debenit o biată societate uneori în civil, care reacționează doar la ordine de zi pe unitate. Circa 5 miioane de români au ales să ecadeze „pe peraoane fizice” din iadul statului eșuat, alte sute de mii tocmai sînt eliberate prin asasinar de statul cu pricina…