Povești apocrife cretane din AD 2021 (4)

Miezul poemului l-am scris acum două zile, dar mi-a luat ceva vreme lucrul la rame. E adevărat că n-am mai dat probe de magie de vreo două decenii, iar atunci au fost doar niște simple blesteme…

Magical Mistery Isle

Călătoria abia începe și darurile sosesc

grăbite să participe la proba aceasta veche

de mague, veche cît minotaurul, cît insula,

veche de cănd lumea, deși oamenii noi

o regăsesc cu aere trufașe de descălecători –

timpul e unul cu toate fețele sale, ca o întreită,

bandă a lui Moebius, ca un ghem strălucitor

fără de început, fără miez, fără de sfîrșit…

Mai întîi, cele trei frunze argintii de măslin,

uscate, dar nu de tot uscate, încă ușor elastice,

una la stînga, una la dreapta, la o palmă distanță,

iar a treia, mai jos cu o palmă, în triunghi perfect.

pe frunza din stînga, piatra roșie ca soarele seara,

pe frunza din dreapta, piatra care a dat numele,

iar dedesubt, piatra neagră, cea de tot dură,

iar apoi, cîte o lacrimă a mării peste aceste

pline de mister artefacte tocmai ridicate…

și deodată, ca din fum, apare fortul lui Nikos,

apoi crește Heraklion cu totul, se ridică semeț

Rethymnon și Chania, vechile zidiri de la Cnossos

și Hersonissos, apoi Spinalonga, defileul,

podișul și peștera megieșă, locul nașterii zeului,

se ivește treptat și țărmul zdrențuit de la Sud,

pe care nu l-am văzut pînă acum niciodată…

O hologramă care nu are nevoie de mașinării,

numai de obiecte vechi și de amintiri asemenea!

Și de ochiul lăuntric, dar tu știi bine că trebuință

este de doi, altfel imaginea e franjurată, mioapă!

29  – 31 August 2921, Iași/ Creta