O vacanță de blogger – Bonus Villon

Din 2002, de cînd am lansat primul blog, nu cred să fi luat pe vreunul din cele șapte bloguri de pînă acum vreo pauză mai mare de două zile la rînd. Pe cînd încă mai credeam că voi pleca în Creta, mă hotărîsem să las laptopul acasă, să-mi iau prima vacanță din cariera de blogger. Creta a dispărut în ceață, dar decizia rămîne, pînă pe 15 septembrie mă voi comporta ca și cum nu aș avea nici blog, nici laptop. De altfel, mintea mea și inima vor fi în Creta. Dacă se va întîmpla să mă viziteze vreo poezie sau să scriu ceva demn de interes, voi posta. Așa aș fi făcut tot în Creta, apelînd la vreun computer din hotel sau la unul public. Pe mail, voi intra probabil o dată pe zi. Dar voi răspunde numai la cele care chiar necesită răspuns. Ochii doar au nevoie de odihnă, ca să nu mai spun că aștept un miracol – unul făcut de mîna omului, Cel de Sus nu-și pierde vremea cu minuni pentru uzul nostru. Cum astăzi începea sesiunea Cercului, pun balada lui Villon pe post de uvertură, miez și coda. Cercul va reveni în forță în prima după-amiază de luni de după vacanță…

Balada vorbelor de duh

Atâta scurmă capra până zace,

Atâta duci ulciorul pân’ l-ai spart,

Atât încingi la fier câtroș se face,

Atâtabațiîn elpân’ l-ai crăpat,

Atâta-i omul cât e estimat,

Atâta pleci cât nu mai știm de tine,

Atât de rău ești cât te-au condamnat,

Atâta chemi Crăciunul până vine¹.

Atât vorbim cât vorba ni se-ntoarce,

Atât ți-e faima cât ai cotizat,

Atât promiți cât ști că poți desface,

Atât te rogi până ce-ai căpătat,

Atâta-i scump pe cât e căutat,

Atât cotrobăi până ce-ți parvine,

Atâta-i nul cât nu-i apreciat,

Atâta chemi Crăciunul până vine.

Atât ai câine cât îl ții hrănace

Atât e  cântul cât l-ai învățat

Atât păstrezi un fruct pân’ se răscoace

Atât ataci până ți s-au predat

Atât întârziipân-ai eșuat

Atât te-agiți pân’ răul intervine

Atât săruți cât nu ești bun la pat

Atâta chemi Crăciunul până vine.

Atât glumești până ce lumea tace,

Atâta cheltui pân’ te-ai curățat,

Atât ești bun cât plin ești de noroace,

Atâta valorezi cât ai donat,

Atâta ești creștin cât te-ai rugat,

Atâta dăruiești cât îți convine,

Atâta-i vântcât e-n vârtej schimbat,

Atâta chemi Crăciunul până vine.

Prințe:

Atâta-i prost pânăce-a studiat,

Atâtapleacă  pânăce revine,

Atât îl sâcâi până s-a-ndreptat,

Atâta chemi Crăciunul până vine.

1. ”Noel” (  Crăciun) era un strigăt de bucurie care răsuna în noaptea de Crăciun, întru celebrarea nașterii Domnului, dar care se auzea și cu alte prilejuri , de exemplu la vizitele regale sau la încoronări.

Traducerea: Adrian Vasiliu