De data aceasta, dar alaltăieri, se făcea că mă aflu pe plaja golfului protejat de lîngă portul din frumosul oraș Rethymnon…
Jocurile apei și ale memoriei
Văd cu o claritate nepămînteană golful
acela cu apa cea mai linișită de jur-împrejurul
țărmului cu dinți de ferăstrău și stîlpi de piatră…
Îți amintești cum repetam acolo acrobațiile noastre
din copilărie, cu apa mării pînă la umeri?
Și apoi, celelalte acrobații, aduse de trecerea vremii
peste minte, peste inimă și peste trupuri…
Scena balconului fără balcon, în apa caldă
și netedă, sub tipsia fierbinte a cerului –
publicul toropit nici măcar nu putea întrezări
atîta imposibilă frumusețe… Ochii nu pot vedea
ceea ce numai ochiul lăuntric poate să vadă.
27 Augusr 2021, Iași/ Rethymnon
@ntonesei's blog 
Splendidă! Îmi amintesc totul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu. Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciază
Aveti amintiri dureros de frumoase. Multam ca le impartasiti
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri pentru atenție…
ApreciazăApreciază
Odată……….căci nu cred că mai încearcă încă odată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P S. cum au ajuns „nemții „de ceva vreme încă mă ocup de el.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
,,Îți amintești cum repetam acolo acrobațiile noastre
din copilărie, cu apa mării pînă la umeri?
Și apoi, celelalte acrobații, aduse de trecerea vremii
peste minte, peste inimă și peste trupuri”…
Sărut, L.A., sărut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos…
ApreciazăApreciază
Tot misterul, toată sugestivitatea trezitoare de melancolii și nostalgii se concentrează în finalul superb: Ochii nu pot vedea/ceea ce numai ochiul lăuntric poate să vadă.
Îmbrățișări și concediu plăcut.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos. frate poet…
ApreciazăApreciază
…și închipuirile acestea aduc inspirația, de la Iași la Rethymnon :
”Scena balconului fără balcon, în apa caldă
și netedă, sub tipsia fierbinte a cerului –
publicul toropit nici măcar nu putea întrezări
atîta imposibilă frumusețe… Ochii nu pot vedea
ceea ce numai ochiul lăuntric poate să vadă.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sînt un fel de navetist, cosa mentale desigur. Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciază
Ah, nostalgia, aceasta dulce si totodata trista durere de amintiri! O prelungire a trecutului catre prezent, când mintea refuza sa-l abandoneze pe marginea drumului catre mereu o noua zi, o noua aventura. Firesc: când ti-ai încrucisat pasii macar o data cu fericirea, vrei ca întâmplarea sa recidiveze.
Nostalgie inofensiva daca-i tranzitorie, pericolasa daca – asa cum e cazul meu – se eternizeaza.
„Atâta imposibila frumusete” numai ochiul launtric, cel al cunoasterii, poate sa vada. Ochiul launtric al poetului este antrenat sa vada magia absconsa „publicului”. Face parte din însasi definitia de poet.
Vive les bons souvenirs !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tres merci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ochii visului nu sunt treji
totdeauna;
numai așa depășim iluziile
și continuăm simplitatea vieții
aproape mulțumiți.
Atunci când copilăria
intră cu noi în apă,
ne contopim cu ea.
Ca niște acrobați vom trece
încercarea cea grea
și în curând ne vom bălăci
din nou în apa limpede precum
visul;
ce-l vom lepăda acolo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A se citi: Ochii visului ne sunt…
ApreciazăApreciază
Scena balconului (aparent) fara balcon…sesizabila de ochiul launtric. Revenim inca la asteptare, ca punct de lansare in proiectul urmator. Apocrifele, marea scena pe care acrobatiile vietii defileaza. Memoria este foarte alerta, precisa. Matiasma, ochiul albastru, care pazeste de Rau.
ApreciazăApreciază
timpul trece prin memoria afectiva, iar aceasta separa praful de stralucire.condensate, amintirile provoaca emotii inca si mai mari. fațeta pe care o dezvaluie murmura inca mai frumos despre insula, cocentrandu=se pe trairi
daca povestile cretane povestesc despre frumusete, apocrifele ne soptesc ca o poveste a povestii, de ce au fost atat de importante primele cretane
ceea ce imi place, ma farmeca cel mai mult, la aceasta poezie, este cat de bine reuseste sa faca dintr-o fericire personala una in care cel care citeste se poate regasi.
chiar este un vehicul care poarta in navod acea adiere fina a trairii omenesti
ApreciazăApreciază