Povești apocrife cretane din AD 2021 (2)


Nici nu mi-am început vacanța, cu mintea și inima, în Creta și văd că poveștile aprocrife apar. Primul poem e cel postat miercuri, chiar dacă nu m-am gîndit să-i pun genericul. Aceste e al doilea și mai există o schiță de ieri… Să vedem.

Înroarcerea darurilor





Cîteva fire smulse cu grijă din barbă,

dar îmi va reîntoarce înzecit ofranda,

trei pietre din măreția ei geologică –

una roșie ca soarele în amurg, alta albă,

iar a treia neagră ca noaptea și dură,

trei frunze de măslin sălbatec, argintii

și aproape uscate, dar nu de tot uscate,

și trei lacrimi din apa cea caldă a mării

în care plutește de la capătul vremii…





Da, din fortul închinat rătăcitorului Nikos!





Insula este generoasă, nu-mi poartă pică

pentru absența care se tot prelungește –

mesagera va sosi încărcată de daruri,

voi birui așteptarea…





26 August 2021, Iași/ Heraklion

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Povești apocrife cretane din AD 2021 (2)

  1. ionfercu zice:

    Gânduri de luminat weekend-ul. Și nu numai.

    Apreciat de 4 persoane

  2. Vasilica Ilie zice:

    Frumos!
    ”Insula este generoasă, nu-mi poartă pică
    pentru absența care se tot prelungește –
    mesagera va sosi încărcată de daruri,
    voi birui așteptarea…
    Văd că nici dv. nu stați degeaba pe aici, vă luați la întrecere cu insula și biruiți prin poezie. Felicitări și mult succes!

    Apreciat de 3 persoane

  3. Amalia Achard zice:

    „Așteptarea este proporțională cu fericirea pe care o pregătește.” spunea… nu mai știu cine. Iar aici fericirea (sub chip de optimism) se întrezărește deja, printre cuvinte.
    Frumos, demn de un bun început de week-end!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Poetry855 zice:

    o reasamblare a senzatiilor, emotiilor, sub semnul nostalgiei, cea care face din realitate poezie
    poetul alchimist, pe care departatea fizica nu il poate totusi desparti

    tare frumoase sunt aceste apocrife. un fel de insula sublimata se naste sub ochii nostri
    daruindu-ne doua emotii, cea evenimentului si cea a creatiei

    Apreciat de 1 persoană

  5. Anonim zice:

    În general mai toți arheologii
    care se respectă, au barbă
    cu fire argintii.

    La noi înca nu s-au uscat
    (am pus pluralul întrucât plutim cu aceeași barcă,
    spartă-n fund)

    Vom face săpături pe insula cu năbădăi,
    și ea,
    cu lacrimi în ochi –
    de dorul nostru!

    Apreciat de 3 persoane

  6. Anonim zice:

    gelu ungureanu

    Apreciază

  7. Micky Cahana zice:

    Caut, și găsesc, optimism în versurile de mai sus.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Frumos. Reîntâlnire plăcută și inspirată cu insula ta mitica!!

    Apreciat de 1 persoană

  9. elsadorvaltofan zice:

    Ceea ce este mereu surprinzator la poetul Liviu Antonesei este constructia poetico-filozofica fara intimidare prin greutatea co-sensurilor. Asteptarea este o tema poetica universala, desigur.

    O notiune incarcata la Wittgenstein, ca de altfel si la Russell de distantare temporala (necesara pentru o suita zis logica, in sens stric filozofic, necesara pentru constructia poetica in acest caz), primul considerand-o intentionata, cel de al doilea ne-intentionata.

    Imbratisesz varianta russelliana in cazul poeziei domnului Antonesei, substrat care misterizeaza ambianta, o suspenda abstractizand-o exact atata cat trebuie. Discursul poetic este si mai bogat, asteptarea se distanteaza in alta asteptare, originea urmatorului proiect. Si nu prin intermediul parghiei filozofice se liricizeaza textul, ci invers. Incapsulat la inceputul poemului, lirismul se expandeaza proximal, la fiecare nivel de lectura.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Frumos poem! Iată insulă noastră cum are grijă de poezia ta și de la distanță… Sper ca mesagera să se întoarcă după cum stă scris de-acum.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Radu Mârza zice:

    Foarte frumos și luminos.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.