Garou, Daniel Lavoie & Patrick Fiori – „Belle”, Notre Dame de Paris


Splenidă melodie, excelente voci și un joc de lumini care te trimite direct în Vermeer, după cum îmi scria prietenul Bedros Horasangian, căruia îi mulțumesc pentru revelație…

Dar un portret de Vermeer avem în versiunea asta!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Garou, Daniel Lavoie & Patrick Fiori – „Belle”, Notre Dame de Paris

  1. seahorse zice:

    Ingerești voci! Mulțumiim frumos!

    M.Floarea

    Apreciat de 1 persoană

  2. Gabriel Chiriac zice:

    O, daaaa…. Belle, c’est un mot qu’on dirait inventé pour elle… Sunt îndrăgostit de melodia asta! Magnifică chimia dintre cei trei! Superbă melodie, superbe voci, toate! (Daniel Lavoie, totuși, pentru mine e nr.1). Iar Garou cu fata, Flora (ce nume frumos!), memorable et touchante! Este unul dintre acele momente minunate care cu greu poate fi repetat, ține de spontaneitate, de un natural pe care l-au avut amândoi, chiar și Flora (deși, la ea, mna, emoțiile…).Magic! Dacă îmi permiteți, vă trimit un link pentru o melodie frumoasă, frumoasă, tot un trio superb, doar că italian: Battiato, Adamo și Morandi cu Perduto amor – https://youtu.be/q6n8NiEtTVk

    Apreciat de 1 persoană

  3. Amalia Achard zice:

    Versuri care fac pielea de gaina, o muzica superba, si ca si cum n-ar fi de-ajuns mai sunt si dati dracului de frumosi! Parca a tunat si i-a adunat. Iar Flora, ca orice floare, o gingasa!
    Belle face parte din piesele de care nu ma mai satur.

    Apreciat de 1 persoană

  4. ionfercu zice:

    Roua sufletului…

    Apreciat de 2 persoane

  5. ontelusdangabriel zice:

    ***// evrika
    astfel se numea o trupă de fete de la începutul anilor 2000
    recognoscibilă melomanilor cu un
    one hit wonder
    citez
    fac doar ce vreau eu și nu-ți convine
    arhimede se poate declara mulțumit
    interjecția sa intră în logica unuia dintre postulatele fizicii
    nimic nu se pierde nimic nu se câștigă totul se transformă
    căi nebănuite între semne
    totul e să te-ncadrezi în conceptul emisiunii tv a regretatei jeana gheorghiu
    fără prejudecăți
    în teologie ai un origen care sparge tipare
    ce-ar fi știința fără teorema incompletitudinii
    mai prețioasă decât multe docte & filosofice tratate
    arta
    ca tărâm al libertății
    nici nu mai are nevoie de legitimare
    un resort interior care duce la expresie
    imaginația ca parolă conferind acceptabilitate
    și-un mister descifrat
    să nu deraiez praxis-ul înspre magic
    pentru ca rutina să devină transfigurare se mai cere ceva
    imposibil de numit
    se întâmplă
    sau nu
    accepți orice variantă
    altminteri nașpa
    pentru că dacă fac doar ce vreau eu și nu-ți convine
    am luciditatea să suport orice efecte
    chiar și pe cele speciale
    din filme
    pe ce mă bazez
    păi sunt creații cinematografice remarcate
    ba chiar și premiate
    tocmai prin mijlocirea efectelor speciale
    iluzii ale iluziilor
    în definitiv și peștera este un cadru ecologic

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.