Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezii din închisoare


Am postat săptămîna trecută cîteva din poeziile care l-au condus pe marele scriitor albanez spre închisoare, postez acum un grupaj de poezii scrise acolo, în timpul detenției…

Visar Zhiti – Poezii din închisoare

Am publicat săptămîna trecută cîteva din poeziile care l-au condus pe marele poet, prozator și eseist albanez la o condamnare de zece ani de închisoare politică. Poeziile erau desprinse din excepționala antologie bilingvă realizată de criticul, istoricul literar și traducătorul Luan Topciu. Postarea aceea a fost preluată de mai multe site-uri în limba română din țară și străinătate, dar asta se întîmplă frecvent. Cu această postare s-a întîmplat însă ceva surprinzător – în traducerea lui Luan a fost preluată de foarte multe ziare și site-uri din Albania, Kosovo și din comunitățile albaneze de aici, din Statele Unite, Canada etc. Cine mă cunoaște știe că nu scriu despre asta ca să mă laud – în fond, esențiale în postare erau poeziile lui Visar Zhiti, eu nu aveam decît o prezentare a încercatei sale vieți și a remarcabilei sale opere literare. Prin urmare, altceva voiam să semnalez – cît de mult își iubesc albanezii din toată lumea literatura și cum știu să aprecieze un mare scriitor înzestrat cu o mare conștiință.

Voi posta astăzi un grupaj de poezii scrise de Visar Zhiti în închisoare. Cunosc destule lucruri despre sistemul concentraționar din Albania comunistă ca să știu că scriitorul, ca și ceilalți deținuți politici, nu avea cum să aibă acces la hîrtie și la instrumente de scris. Prin urmare, a procedat ca și scriitorii români întemnițați în anii 50 și începutul anilor 60, și-a scris poeziile în minte, le-a memorat și le-a exfiltrat în memorie din închisoare. De altfel, cum veți vedea, sînt poezii memorabile, nu le poți uita chiar dacă ești numai cititorul lor, nu autorul. Ilustrez această postare cu o fotografie a lui Visar Zhiti realizată fie la ieșirea din închisoare, fie la puțină vreme după aceea. Se vede durerea? Da, se vede, dar se vede și forța de neclintit!

* * *

Voi veni,

Voi veni

cu un craniu de groază în mâini…

Să nu vă speriați.

Îl voi lăsa la picioarele voastre.

(Doar atât?)

Dar craniile

sunt gropile în care-au murit bătăliile,

am să vă spun.

Înlăuntru, în craniu

Este un timp,

o genune neagră – iar

am să vă spun.

Călcați-l în picioare,

Zdrobiți-l!

Părăsiți-l apoi! Este un craniu

care n-a fost niciodată al omului.

Nu țipa, ah, câte țipete

au fost înăbușite în mine

ca niște trăsnete într-o fântână,

iată, din acest craniu!

(Carcera din Spaç, 1981)





* * *

În lăuntrul unui uriaș craniu

noi muncim.

Întuneric

Atât de-ntuneric:

Încât morții nu-și mai află mormintele;

le tot încurcă.

Vorbele viilor

nu mai au noimă.

ele sunt

Însângerate piroane

Pe crucea enormă.

(Carceră, 1981)





Aici moartea nu sperie pe nimeni





S-a surpat galeria ocnei

și-a strivit un întemnițat.

(Cătușele i-au rămas întregi.)

Brigada a fost scoasă în lagăr:

cu un ins mai puțin,

mai numeroasă c-un mort

pe care nici acum nu-l vor trimite acasă pentru a fi

 îngropat.

(Nu te afli printre cei vii

Dar nici printre cei morți.

n-ai nici viață,

nici mormânt!)

Zeghea celui care-a murit

o ţine careva dintre noi în mână.

Arunc-o la picioarele

ofițerului care face de gardă

la poartă

şi spune-i: Numără-ne bine – Nu lipsește niciunul?

Apoi să apuci din nou zeghea.

Și s-o pui pe umerii Albaniei, pe umerii ei în tremur.

(Carceră, 09 martie 1983)





Moartea continuă





A căzut

Și nu s-a mai ridicat.

(Apoi moartea de drum și-a văzut).

… Au să-l arunce-n pământ… Cine știe pe unde.

Fără sicriu…

Patul e făcut din lemn.

(În pușcăria 2, camera 7, rândul 3, nr. 51)

… fără funerarii…

(odată a fost condus de mulțime

Când mergea la proces cu cătușe la mâini.)

… Pe mormântu lui, nici vorbă de piatră…

cu toate că ani în șir a scos numai piatră, piatră, doar piatră.

Cândva l-au bocit.

Dar altădată murise.

Sub pământ trudise el –

Mormântului îi cunoștea întunericul.

(Carcera din Spac, 16 ianuarie 198(3)





După-amieze: păsări moarte





Am o bucată de pâine,

dar aici nu sunt păsări

Ca să le dau pâinea-n fărâmiţe.

Singur, înfășurat în manta,

Mă plimb printr-o curte plină de crime.

Soarele s-a agățat în sârma ghimpată

Ca boneta pușcăriașului.

 ucis de galeriile ocnei.

Ce sunt oare aceste aripi fluide din ceruri

Care răsar ca dorințele în jurul umerilor mei?

Ici-colo, pâlcuri de pușcăriași

Ca niște vedenii nebune!

Unde să protestez pentru păsările furate

Din cuibul viselor?

O după-amiază în lagăr pierdută în van

Ca un gol într-un craniu.

Iată, bucățile de pâine pentru păsări,

le-adună Mâna înfometată

a unui Iisus bătrân.





Psalm





Stai în genunchi

În fața unui zid

Care nu este nici al măcelăriei,

Nici al templului și

Te spovedești, fără fățărnicie,

Nu ai încotro.

Disperat, glasul îți

Plânge, iar zidul

Se cutremură. Se-nvârte cu tine

Ca într-o horă.

Și te trezești

Între ziduri. Îți scuturi

praful de pe genunchi, Îți scuturi colbul păcatelor

Și nu poți să ieși din chilie.

Spovedania ta

E mai fără de noroc decât zidurile! Și,

Doamne ferește! Să nu fii condamnat

La fericirea

 de adineauri!

Amin.

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezii din închisoare

  1. Poetry855 zice:

    zguduitor acest fragment, sigur toata cartea este asa

    craniul, din singura parte tare a omului, scheletul, ete pastratorul intregii drame. el devine arhiva de strigate indurerate, cimitirul bataliilor, intrebare hamp=letiana… caa si amintire..
    zguduitor,
    voi reciti

    Apreciat de 2 persoane

  2. Am deja zile de când îi tot citesc și recitesc volumul. E o mare descoperire, un mare poet, mulțumesc! Poemele din închisoare sunt zguduitoare, intr-adevăr.

    Apreciat de 3 persoane

  3. Mi s-a facut pielea de gaina. Ma întreb daca cei care n-au trait comunismul simt ceea ce simtim sau macar întelegem noi…
    Unul dintre sutele de francezi (si poet, pe deasupra) carora am încercat sa le fac o schita a trecutului nostru apropiat, nu pricepea deloc de ce ne plângeam noi când, îl citez: „aveam în fruntea tarii pe marele „geniu al Carpatilor”, cel caruia însusi De Gaule i-a facut onoarea sa ne viziteze”!!
    Nici nu m-am mai obosit sa-i explic. Dar mi-am dat seama ca într-adevar ei nu înteleg mare lucru si, în fine, nu-i condamn, n-au cum; nu pot decât sa-si imagineze, vag (si nici macar toti).

    Apreciat de 2 persoane

    • Am avut și eu discuții din astea pănă mi-am dat seama că trebuie să-i iei la conret, Unui mare funcăionar de la cutura, care m-a invitat la masa intr-un imens palat, i-am spus că, dacă vin comuniștii la putere primul lucru pe care îl fac e să-i confiște palarul. Așa a priceput. Se înșekege că era socialist…

      Apreciat de 2 persoane

      • elsadorvaltofan zice:

        Comunist și socialist nu chiar același lucru. Socialiștii din Franta sunt împărțiți in cei de catifea, burghezia de stânga, cei care ideologic aparțin cu toată buna credință, cei care au luat-o razna intr-un progresism absurd. In Franta, comunismul nu e bine văzut de către socialiști. Socialiștii din Franta seamănă mult cu democrații din State, minus patina religioasă. Americanii, indiferent de orientare politica o au, francezii progresiști, nu. Nici unii, nici alții nu ar exista intr-o alta forma de organizare societala, ma refer aici la capitalism. Și, pe cât de absurda este politica lor privind dreptul la proprietate, nu enunț aici o lista, pe atât de interesante propunerile de interes larg, cetățenesc. Pensiile, printre altele. Vârsta pensionarii. Gratuitățile societale, nu călătoria cu autobuzul pentru categorii specifice, accesul la sănătate, educație. Stânga aceasta nu e comunism. Sau este doar in măsura in care in ambele cazuri se citește Marx. Înțelegerea lui se întâmpla in registre diferite, totuși.

        Apreciat de 1 persoană

      • Sigur că nu e același lucru, de asta s-a și speriat cînd i-am pus ce se întîmplă cu palatul lui dacă ajug somuniștii la putere! Altul, tot socialist, sosit lectur la Iași, își adusese un Karx în Pleiade. După o săptămînă, l-a aruncat la un coș de gunoi sub ochii holbați ai lui Luca Pițu și ai mei. I-a fost destulă o săptămînă de „socialism real” ca să se lămurească, semn c nu era un prost!

        Apreciat de 1 persoană

  4. Radu Mârza zice:

    Cuvântul potrivit este, într-adevăr, zguduitor.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.