Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezia spre pușcărie


Ați observat probabil că am îndesit, sper că rezonabil, postările ediției. Nu am făcut-o fără motiv. Am vrut pur și simplu să vă fac surpriza aceasta cîtă vreme soarele e încă pe cer. Surpriza? Un poet foarte mare din Albania, care a suferit enorm din pricina poeziei sale. Sau, poate, e mai bine să spun pentru poezia sa și pentru poezie în general…

Anunț importannt – Pentru că mai mulți vizitatori s-au arătat interesați de procurarea cărților lui Visar Zhiti editate de Asocaiția Liga Albanezilor din România, Luan Topciu, traducătorul lor, mi-a comunicat că acestea pot fi procurate trimițînd un mail pe adresa ALRA în care să comunice ce cărți doresc și o adresă poștală unde vor primi cărțile gratuit. Mailul ALRA este – albanica@alar.ro

Visar Zhiti: Poezia spre pușcărie

Grație unui dar în cărți pe care mi l-a făcut criticul, istoricul literar și traducătorul Luan Topciu, am început să iau contact cu opera marelui scriitor albanez contemporan Visar Zhiti, poet, povesstitor, romancier și eseist. Am citit pînă acum o superbă antologie poetică, Aripa frîntă, în traducerea lui Luan, și uluitorul roman, cel mai recent, Cortegiul fără sfîrșit, cu același traducător. Cum scriitorii români obișnuiesc să aibă complexe de superioritate față de literaturile pe care le socotesc mai mici, îi sfătuiesc să procedeze la un leac de modestie citind pe lîngă Kadare și Thanas Medi, și acest uriaș scriitor, de care probabil nu au auzit încă.

Înainte de ajunge marele scriitor de azi, autor al circa 30 de volume, tradus în multe țări, laureat al numeroase premii literare albaneze și internaționale, Visar Zhiti a trecut prin niște încercări pentru care calificativul kafkaiene este prea blînd. Publicase poezii în reviste încă de cînd era student, așa că, în 1979, a prezentat unei edituri ceea ce urm să fie volumul său de debut. Doar că redactorilor nu le place cartea și fac un referat de respingere pe motiv de viziune sumbră, pesimistă. Lucrurile se puteau opri aici, dar nu s-au oprit, pentru că redactorii „vigilenți” au trimis referatul la Comitetul Central al partidului unic, iar poetul a fost arestat, judecat în 1980 și condamnat la zece ani de închisoare politică. Observațiile în referat au fost traduse în „poet decadent și dușman al poporului”. Cele două poezii pe care le public sînt însoțite în dosarul procesului de mențiunea: „o metaforă împotriva dictatorului Enver Hoxha”, Cred că e prima oară cînd constat că instanțele se puteau ocupa, cel puțin în Albania, de analize poetico-stilistice! După opt ani de lagăr de muncă forțată, Visar Zhiti este eliberat și-și petrece aproape trei ani ca muncitor într-o fabrică.

Aproape pe oricine, o astfel de experiență, pe cît de lungă, pe atît de dură, l-ar fi zdrobit, nu și pe Visar Zhiti, care pare să fi ieșit împuternicit, dîndu-i prin exemplul său dreptate lui Nietzsche – ceea ce nu te ucide te împuternicește. Imediat după căderea regimului comunist, s-a înrolat în presa independentă, a condus o editură, a fost parlamentar, ministru al Culturii și ambasador al țării sale în Italia, la Vatican și în Statele Unite. Și mai ales a publicat circa 30 de cărți, după cum am mai spus. Public acum două din poeziile care l-au condus spre închisoare, dar voi reveni, în ediții viitoare și cu poezii din închisoare, de dragoste sau pe alte teme. Veți vedea că timpul și experiențele n-au schimbat nimic esențial în creația sa, formula era descoperită încă de pe vremea primelor poezii…





Sfinxul





Sfinxul cel fioros, cu aureolă de amurg

posomorât, tot privește în gol.

Măreția pietrei, grea,

Îl ține, ah, nemișcat.

Leii hălăduiesc prin păduri,

Prin peșteri de vânt și de ploi,

Iar sfinxul, de-atâta glorie,

sub nisipul stelelor este bolnav.

Carnea mulțimii de sclavi

S-a prefăcut în gheare de sfincși grandioși.

Deșertul îi ridică până la apogeu

Măreția fără de noimă.





Mărul osândit





Sub picioarele mele

Ziua se deschide ca o genune.

Cu anume ce s-o umplu ca să apuc ziua de mâine?

De o sută de ori renunț

și calc pe propria-mi ființă

Ah, cum mă pustiesc!

Am rămas fără căldura cuvintelor omenești

cum rămâi fără foc.

Toată ziua desculț

Merg și tot merg

Și nu mă duc nicăieri.

Sub picioarele mele nu-i nici un drum.

Nimeni nu-mi spune: bună-dimineața,

Ci îmi aruncă un măturoi

Cu care să curăț dușumeaua

nenorocirilor mele.

Iar eu, ce nebun, urlu-n tăcere:

Te salut, Lume!

Chiar dacă tu m-ai uitat

eu nu pot să te uit.

M-am trezit faţă-n faţă cu un măr

Cum să nu fiu bucuros?

Mărul,

Mărul, Mărul

Care a pogorât pe pământ dragostea lui Adam

și a Evei din minciunile raiului.

A căzut de pe-o creangă

și ne-a demonstrat gravitația universală.

Mărul

Cel roșu ca buzele sărutate,

Ce taină ascunde în el, ce ademenire

Pe care nici războiul n-o poate

înfrânge?

Mărul –

Vis palpabil deasupra capetelor noastre.

Aici până şi Merele sunt arestate!

Când sunt dus la interogatoriu,

Ei urlă la mine: Tu, tu, tuuu,

Ai citit cartea Mărul de Evtuşenko?

Nu, răspund eu.

Avem dovezi c-ai tradus niște versuri.

Nu, mint eu.

Toată noaptea mă ţin în picioare-ntr-un colț.

Îmi aruncă în față fum de țigară

pe care-l dau afară din gură.

Fum al bătăliei civile,

Ești bântuit de vreun suflet sau de ruinele noastre?

Ce pot face? În mine m-ascund

Ca mărul sub frunze.

trebuie păzită sămânța

înlăuntru, în mine.

Trebuie salvat cuvântul,

cântecul trebuie salvat,

până când în gropile zilelor vor fi puse

semințe de măr.

N-au decât să ne împuște în frunte –

sângele meu va prinde rădăcini

și va-nflori.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezia spre pușcărie

  1. Nu am vrut să lungesc prea mult introducerea, am vrut să comunic doar esențialul despre viața și opera acestui mare și încercat autor. Dar cîteva lucruri le adaug în acest comentariu. Născut în decembrie 1952, deci e cu patru luni mai mare decît mine, Visar Zhiti nu avea nici 27 de ani în momentul arestării și la nici 27 primea o condamnare politică de zece ani. La vîrsta aceea, eu îmi începeam jurnalul pe care l-am publicat pe blog. Cînd compar destinul lui Visar cu al meu, mi se face pur și simplu rușine de micile tracasări la care m-au supus autoritățile comuniste, cu poliția lor politică cu tot! În cei mai negri ani, nu mi-am imaginat o clipă că pot fi condamnat la ani grei de închisoare pentru poeziile mele, care nu erau vesele și optimiste și uneori deranjante și politic. Dar dacă o poezie îmi plăcea, o dădeam la reviste, chiar dacă știam că va fi refuzată. Pînă și la ultima versiune a volumului care trebuia sa fie de debut, am introdus mai multe poeme „special pentru scos”, doar că redactorii de carte și cenzura nu s-au mulțumit cu atît și au scos două treimi din carte. Încercam să public poeziile cu probleme în presă pentru că, la publicarea în volum, putea fi un argument în favoarea ta, în tratativele cu redactorii și cenzorii. Cum vedeți, în Albania a fost cu totul altfel. Aș spune că titanul nostru a fost unul destul de nereușit! Nu spun asta cu regret, Doamne ferește!, numai constat diferența…

    Apreciat de 6 persoane

    • Mircea G zice:

      Nu ai de ce sa compari negativ destinul tau cu cel al Zhiti. Chiar daca el a trecut prin ce-a trecut in 1979 si mai tirziu, in raport cu Romania era cam cum era la noi prin anii 50. Se facea puscarie atunci si daca spuneai ca locomotivele americane merg cu viteza mai mare decât locomotivel sovietice, si ai fi facut si tu cu poeziile tale din anii 80 – admitând ca ai fi reusit sa le publici.
      Poeziille lui Zhiti sunt patetice in sensul cel mai bun cu putință. Metafora cu mărul osândit este foarte percutantă și tot poemul este splendid. Să ne amintim, cu modestia de care vorbesti, si de mărul de lângă gard al lui Mihai Beniuc. Cum acelasi lucru poate sa fie la doi poeti diferiti un simbol zguduitor sau o mizerie propagandistică.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Suditu Costel zice:

    Mulțumim pentru semnalare. Chiar nu știam de existența lui. Să-l descoperim!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Teribil. Vreau să îl citesc și eu.

    Apreciat de 4 persoane

  4. Radu Mârza zice:

    Și eu vreau să-l citesc. Literatura albaneză este foarte sus… O țară cu niște experiențe istorice care fac România să pălească.

    Apreciat de 2 persoane

    • Din păcate, încă nu știu cum pot fi procurate cărțile. Roate primite de mine de Luan, au fost scoase cu finanțare de la guvernul nostru si nu pot fi puse in vinzare. Eu voi mai poste in timp multe poezii…

      Apreciat de 2 persoane

  5. Amalia Achard zice:

    Ce descoperire! Ce cadou ne-ati facut! Multumim!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Julien Caragea zice:

    Fioroasă ambianță socială, tristă țară – cea în care poeții sunt arestați pentru că spun (fără trucaje) ce simt…
    Dar și: periculoasă armă trebuie că este poezia, odată ce destabilizează regimurile dictatoriale…

    Trebuie salvat cuvântul,
    cântecul trebuie salvat,
    până când în gropile zilelor vor fi puse
    semințe de măr.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Scepticus Scepticus zice:

    Glumind, daca eram Enver Hodja cred ca-l puneam si eu la pușcărie, cel puțin pentru poezia Sfinxul.

    Da, avem nevoie de o baie de modestie, eu l-am citit doar pe Kadare si de atunci m-am reconciliat ca romanii n-au luat premiul Nobel pentru literatura. Exista literatura mare in tari mici.
    N-am înțeles niciodată de ce a luat Herta Muller premiul Nobel, după părerea mea de umil consumator de literatura autoarea nu prea are talent.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Poetry855 zice:

    ce bine se simte diferenta dintre o poezie scrisa cu adevarata indurerare si alta in numele durerii…

    Apreciat de 3 persoane

  9. ontelusdangabriel zice:

    ***// când știi mai puțin
    însă cu deosebire când ai trăit mai puțin
    citește experimentat
    cu inima
    cu dendrite & axoni
    inclusiv cu terestrul frate porc
    te duci ușor în bălării
    nu că experiența ar rezolva irezolvabilul
    dar s-ar presupune că te înseninează
    marcându-ți relativitatea
    care nu-i doar fizică
    și-atunci măcar nu te încrâncenezi
    exceptând
    relativist desigur
    orașele unde-ai fost luat de prost
    asta neînsemnând nicio clipă că nu ai fi
    spre deosebire de aceia care știu sigur-sigur că fără ei universul nu ar avea sens
    sărmanii
    deci bucurie pentru jeff bezos & friends că-n ziua celor cincizeci și doi de ani de la aselenizare s-au plimbat cu racheta
    această joncțiune între bani și cosmic mă relaxează mai mult decât orice artefact popular
    chit că semnat
    fiindcă pop-art e totul de când omenirea-i un sat global
    sensul ascuns al postmodernității chiar acesta-i
    după anonimitatea medievală a urmat momentul luciferic al modernului
    cu filosofi
    savanți
    artiști
    iată că tehnica duce la o uniformizare care poate să-i scandalizeze pe umaniști
    dura lex sed lex
    crezi ce vrei
    fă ce vrei dar nu mă agresa fizic
    dacă mă anulezi știu că ai avut cele mai bune intenții ecologice

    Apreciat de 2 persoane

  10. Pingback: Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezia spre pușcărie – Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni

  11. Pingback: Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezia spre pușcărie | marca-ro

Comentariile sunt închise.