Un alt poem, unul crud și tandru, și după cum spune titlul, agonic, din grupajul trimis recent de prietenul nostru Costel. Un poem puternic… Interesant este că la prima lectură mi s-a părut că este un poem mai lung decît vedem cu toții…
Agonie
agonia unui câine
un fel de vals nemaiînchipuit
pe valuri de smoală
nostalgică adulmecare după timp
(încercări admirabile de a nu te părăsi)
în final cade privindu-te vinovat
cerându-şi iertare
îi faci o groapă
torni pământ peste el
te retragi într-un colţ
tăcut fără mâini picioare
umeri
să frângi oasele ochilor
în mii de cioburi
@ntonesei's blog 
O doina de jale post moderna. Cu sincretism la cheie. Tulburator! Excelent!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
m-a impresionat finalul acestei intalniri cu sinele.
nimic din ceea ce este lumesc (vederea vede lumea ) nu rezista, insusi organul de simt responsabil cu vederea se resructureaza, refuzand realitatea, intorcandu-se spre durerea interioara, cu o altfel de privire.
la tibetani, cainele este simbolul sinelui, de exemplu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drag poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană