Cercul Poeților Apăruți (2) – Gelu Ungureanu: Din „Ispita înfrîntă”

Am prezentat săptămîna trecută pe larg tripla lansare de la Iași a poetului, postînd și filmul lansării. Cum era normal, am insistat asupra volumului nou, dar nu am uitat că au fost lansate și două antologii. Prima este cea numită în titlul postării și desprind din volum aceste souă poeme…

TE-AM VĂZUT DANSÂND PE STRADĂ

Te-am văzut dansând pe stradă,

nesupusă, grațioasă, aruncând ondulat

trotuarele deasupra capului

ca pe niște benzi colorate, la Carnavalul din Rio.

Aveai părul-vânt, despletit în ascuțișuri

și poale lungi, vrăjite, iar

caii sălbatici veneau până aproape

de sufletul tău, apoi plecau galopând

în ritmul inimii mele.

Erai atât de încântată

de ía ce ți-ai cusut la lumina ochilor

haitei de lupi, pe care voiai să-i împaci

cu ei înșiși pentru totdeauna.

Ți-am văzut lubricul privirii

ascuns chiar spre marginea lumii;

aș fi dorit atunci tăcerea

din cupola circului adormit,

dar tu ai rămas ca o deocheată

cu ochii duși într-un gol al cerului;

spuneai din când în când:

„E mare nevoie de ploaie!”.

Mâine deschidem valizele mele

și lada ta de zestre;

vom avea martori: zvonurile

din cârciumi, venele tale diafane

și mai ales privirea-ți, care spune din când în când:

„E mare nevoie de ploaie!”.

TE-AI RĂSFĂȚAT DE UNA SINGURĂ

Te-ai răsfățat de una singură

și îți prelungești tot mereu copilăria.

Podurile pe care ai jucat șotron

poartă grijulii carourile,

și tot așteaptă.

Nu încape-ndoială că vrei

să lărgești eternitatea

cu dorințele tale naive, iar când

ți-e dor de depărtare, improvizezi

într-una.

De ce când vorbești ai luminițe-n

ochi?

Din floarea de mac ai ales

numai ce-ai vrut, lăsând-o însingurată

și-ngândurată.

Prea multa candoare cumpărată ți-a

rămas acum pe față!

Cum ai făcut de-ai confundat dragostea

cu grija pentru altul – și te comporți

ca o soră de caritate?

Așa de mult ai imitat zâna din poveste,

ai îmbrăcat mai tot timpul bluza ei de voal.

Iată, suferi și nu știi cum să scapi de

guturai.

Ai neglijat pantoful cenușăresei; încă

nu i-ai găsit piciorul potrivit și-l ții

mereu pe post de scrumieră.