Cercul Poeților Apăruți (1) – A. T. Branca: ninsoarea din mai

Nu-mi dau seama dacă poeta cu acest pseudonim mai știe, da4 mai am ceva poemeîn rezerva constituitămai pe la începutul anului, așa că…Iată!

ninsoarea din mai

o vrajă care m-a cuprins, mi-a tulburat simțurile,

mi-a vălurit pielea, mi-a strâns trupul

într-un corset de omăt cu sfori de mătase,

mi-a deocheat inima, nu se mai încape pe sine,

sânii mei visează înfiorați mângâieri

ca florile de cireș năucite de ninsoarea târzie din

mai,

privirea mea în privirea ta, își destramă lumina

pășește cu tălpile goale pe sârma subțire

întinsă peste lume de sufletele noastre,

un înger întreabă în șoaptă dacă sunt trează

miresmele nopții se revarsă în cascadă

peste simțirile mele

în care se țes așteptările ființei fragile,

le ascult susurul prin oase,

din cântecul lor curg izvoarele, inundă cerul,

îmi sărută ochii goi de lumină

cu murmure îngemănate genele mi le-apleacă,

visurile mele sunt trestii pe lac

doar umbrele lor îi tulbură pacea

în gândurile mele risipite răsar curcubeie.