Dorin Tudoran – Valaștok (III)


Iară și cel de-al treilea episod al serialului lui Dorin Tudoran dedicat unui personaj care, de fapt, și-a ales această postură. Ba chiar insistă în autoalegere! Între timp, pe pagina sa de socializare a postat un fel de răspuns la primul episod, un răspuns care nu răspunde la nici o obiecție ridicată de autorul serialului, cu o vorbă veche, aș spune că aburește. Cu toate acestea, Dorin dî dovadă de o incredibilă răbdare și, în finalul acestui episod, demonteză pe puncte tentativa de răsouns…

Valaștok (III)

­­

În finalul diatribei sale, Tismăneanu îmi face o recomandare: “Dac(ă) n-a prefațat cartea zămislită de Felix, precum Antonio Gramsci, după gratii, o capodoperă metafizică menită să reclădească umanismul pe terenul pragmatismului ori viceversa, poetul ex-disident îi poate scrie o superlativă recenzie într-o revistă literară de vârf din Romania. Ca între noi, cei puri si duri…”

Nu am citit cartea lui Dan Voiculescu și nici nu am de gând să o fac, deci nu știu în ce constă doctrina umanismului pragmatic lansată de autor. De aceea, contând pe prestigiul intelectual al academicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, subscriu, dacă mi se permite, opiniei Domniei sale: “În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de umanism pragmatic, iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi.

Dacă despre Doctrina Voiculescu nu știu nimic, în schimb, grație cărții lui Radu Călin Cristea și datorită unor eforturi personale de cercetare sunt foarte la curent cu Doctrina Tismăneanu privind umanismul, doctrină lansată încă din anii ‘70 în articole precum Umanismul socialist ca umanism adevărat (Amfiteatru, nr 11, noiembrie 1974):

“Proiectul de Program (al P.C.R. – n.n.) se înscrie în marea direcție a marxismului creator, a marxismului conceput nu ca un corp încremenit de dogme revelate, ci ca o teorie vie, dinamică, în stare să țină pasul cu toate marile transformări din prezent sau din viitor. Examinarea temeinică a problemei umanismului socialist, punerea ei în termenii unui marxism viu, nutrit cu seva realității, reprezintă doar una din rațiunile care ne fac să vedem în Proiectul de Program o contribuție de prim rang în dezvoltarea concepției materialiste a istoriei.”

Peste șapte ani (1981), cu câteva clipe înainte de a se arunca în brațele ”așa-zisului umanism burghez”, în mână cu o cerere de azil politic, Tismăneanu depunea un splendid ou Fabergé al umanismului socialist revoluționar sub cloșca Mic dicționar socio-politic pentru tineret din ograda cuplului de mici intreprinzători ”Mihai Mihăilă” – ”Nicu Călin”, un ou elaborat, n-o să credeți!, în colaborare cu filozoful umanist revoluționar Nicolae Ceaușescu:

“Fiind diametral opus așa-zisului umanism burghez, întemeiat pe asuprire și exploatare, pe inegalitate și nedreptate socială, u. s., r. (umanismul socialist, revoluționar – n. m.), așa cum se relevă în Programul P.C.R., concepe omul ca ființă socială, aflată în strînsă legătură și interdependență cu semenii săi. Superioritatea u.r. (umanismului revoluționar – n. m.) o constituie faptul că la baza sa stau relațiile de colaborare și stimă reciprocă între toți membrii societății, interzicerea oricărei exploatări și asupriri, egalitatea și libertatea omului de a acționa în mod conștient pentru afirmarea personalității sale, pentru făurirea propriului viitor. «Umanismul revoluționar concepe afirmarea și dezvoltarea plenară a personalității umane nu izolat, ci în cadrul ansamblului societății, promovînd principiul rațional și generos potrivit căruia fericirea personală nu se poate realiza încălcînd dreptul la fericire al altora, ci numai în cadrul înfăptuirii generale a colectivității, a poporului, a umanității. Aceasta este forma superioară, cea mai avansată a gîndirii umaniste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe pămînt“ (Nicolae Ceaușescu)».”

În ziua de 22 octombrie 1976, în textul Umanismul revoluționar, difuzat de Europa liberă, Monica Lovinescu le răspundea umaniștilor revoluționari din stirpea lui Tismăneanu:

“De cînd Comitetul Politic Executiv al CC al PCR a aprobat «programul de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural-educative» (există un vertij al titlurilor, un delir cenușiu al lor în orice regim comunist), un nou termen a fost încetățenit în România: umanismul revoluționar, înlocuind umanismul socialist, care, și el, înlocuia realismul socialist. Nici una din aceste sintagme nu acoperă o realitate. Ce poate însemna umanism cînd propaganda, încă din leagăn, își propune să făurească un fel de robot umplut cu tărîțele sloganului și demn de coșmarul lui Orwell? (La lectura «Programului de măsuri» în septembrie 1976, presa străină, cea germană îndeosebi, s-a referit la romanul lui George Orwell, «1984»). Cum pot fi revoluționare niște măsuri ce au drept unic și evident scop conservarea puterii, prin anularea criticilor și spontaneității populare?”

Fidel celebrului său modus operandi – ”Usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase” –  în anul 2008, Tismăneanu includea textul Monicăi Lovinescu în antologia Monica Lovinescu – Etica neuitării (Humanitas, pp. 166-169).

Oricât de original și elastic ar fi umanismul pragmatic al lui Dan Voiculescu, e greu de crezut că s-ar putea compara cu volatilitatea afinităților elective care fac din Tismăneanu ba un Johann Peter Eckermann scriind la patru mâini cu Nicolae Ceaușescu un roman al umanismului revoluționar, ba un Goethe recitându-i Monicăi Lovinescu dintr-un umanist foarte admirat de patrioți locuind cândva în perimetrul sovietizat al Bulevardului Primăverii:

„Tovarăşi cu ciocanele,

Tovarăşi cu secerea,

Tovarăşi cu creioanele

Începe întrecerea!

Voi, cei din Petrila, din Petroşani, din Ploieşti

Să luaţi aminte:

Brigada poeziei româneşti

Se pregăteşte să v-o ia-nainte!”

Poeți, ideologi, ideocrați, analiști, activiști, militanți, ei au luat-o întotdeauna înaintea tuturor. Asta fac și astăzi – ca păduchele în frunte.

P.S. Mi se semnalează o reacție a dlui Vladimir Tismăneanu la Valaștok (I). Iat-o:

”Cum se cade la examen: Daca un student al meu ar folosi Wikipedia ca sursa stiintifica autentica, verificabila si credibila, n-ar primi un passing grade. Daca nu ma crede, dl Dorin Tudoran isi poate intreba amicii, Prof. Michael Shafir si Dr. Radu Ioanid. Eventual pe profesoara AMP. Ba chiar si pe partenerii din actuala, nici prima, nici ultima, campanie denigratoare. Fiecare fraza de mai jos contine cel putin o inadevertenta, o inexactitate si/sau o calomnie.

“Nepot al generalului de Securitate Mihail Boico (omul Moscovei în Spania, membru al Armatei Roșii, numit, în 1950, la ordinul Moscovei, Comandant al Trupelor de Grăniceri din România comunistă) și al hiperactivei militante comunist-itinerante Cristina Boico; fiu al statornicilor propagandiști stalinisto-comuniști Leonte și Hermina Tismăneanu (însărcinați ai Agitprop=ului sovietic ba în Spania, ba la Radio Moscova, ba în România); fost lector la Municipiul de Partid București și autor de texte a căror scoatere la iveală îl nemulțumește peste măsură; scos din țară la intervenția urmașilor lui Dolores Ibarruri – ”Pasionaria”, fiindcă, în pofida doveditului atașament față de comunism și a admiraței ”științifice” pentru gânditorul Nicolae Ceaușescu, nu reușea o carieră rapidă pe măsura ambiției sale, odată ajuns în ”putredul Occident”, Tismăneanu s-a convertit la anticomunism.”

Contentious material about living persons (or, in some cases, recently deceased) that is unsourced or poorly sourced—whether the material is negative, positive, neutral, or just questionable—should be removed immediately and without waiting for discussion.

en.wikipedia.org

Wikipedia:Wikipedia is not a reliable source – Wikipedia”

Răspund:

  1. Îl invit pe dl VT să-mi semnaleze toate inadvertențele, inexactitățile și afirmațiile din paragraful respectiv care se pot constitui în calomnii. Dacă va dovedi că are dreptate, mă angajez să-i prezint public scuzele cuvenite. Dacă nu, nu.
  • Între timp, dl VT poate cere Wikipediei să elimine toate informațiile eronate pe care le are în vedere, numai că informațiile folosite de mine sunt oferite și de alte surse.
  • Există, chiar dacă nu în paragraful citat de dl VT, o inexactitate datorată unei transcrieri eronate – titlul corect este Mic dicționar socio-politic pentru tineret nu Mic dicționar filosofic pentru tineret. Prezint scuze autorilor capodoperei respective.
  • Și eu cred că Wikipedia nu e ușa de biserică a adevărului și exactității științifice. Iată doar un exemplu, cules din paginile dedicate dlui VT: “Tismăneanu began his writing career as a dissenting Marxist, sympathizing with the intellectual currents known collectively as neo-Marxism.”

“Dissenting Marxist?”

Adică afirmația “Utopia marcuseană ignoră premisele economico-sociale, politice și spirituale ale trecerii la comunism analizate în spirit riguros științific de către Marx în Critica Programului de la Gotha.” recomandă un simpatizant al neomarxismului?”

Dacă așa stau lucrurile, atunci și verdicte culese nu de pe Wikipedia, ci din opera dlui VT reprezintă dovezi de simpatie pentru neomarxism:

“Noua stîngă (…) nu a izbutit să depășească sectarismul și izolarea politică, negăsind o cale de acces spre nevoile reale ale clasei muncitoare reale.”

 “Marele Refuz proclamat de Marcuse și ajuns slogan al Noii Stîngi, devine pe această cale o mare iluzie, întrucît capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depășire a status-quoului o reprezintă revoluția socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul ei politic-revoluționar are de îndeplinit rolul principal.”

Dl VT ar putea strânge asemenea dovezi de “simpatie” pentru neomarxism și părintele lui, Herbert Marcuse, într-un volum de Omagii intitulat “Cin’ te puse, băi, Marcuse?”

În Prefața volumului, dl VT ar putea reitera îndemnul la extremă vigilență lansat de la primii pași ai ”simpatiei” sale pentru neomarxism: “…studierea de pe poziții marxiste a Școlii de la Frankfurt, și implicit a <<teoriei critice>> marcuseene ca ideologie relativ sistematizată a Noii Stîngi, impune menținerea în permanentă veghe a spiritului critic, situarea fermă, lipsită de ambiguități sofisticate, pe un punct de vedere partinic și intransigent.”

  • Nu știu a cărei campanii de denigrare s-a simțit victimă dl VT citind textul meu. Tot ce știu ste că textul respectiv constituie un răspuns la afirmații mincinoase făcute de dl VT în legătură cu Radu Călin Cristea și subsemnatul. Să înțeleg că a devenit o crimă de lezmajestate să i se răspundă dlui VT?
  • În sfârșit, dacă studenților dlui VT (mă gândesc la cei nemancurtizați încă) li s-ar da la citit Micul dicționar socio-politic pentru tineret, firește într-o ediție de limbă engleză, cam câți dintre ei i-ar da profesorului un passing grade? Nu de alta, dar în universitățile americane nu doar studenții primesc (sau nu) passing grades din partea profesorilor, ci și profesorii din partea studenților.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Dorin Tudoran – Valaștok (III)

  1. Anonim zice:

    E trebuinta de oarece precizari. De-o pilda, ce carevasazica lector al vreunui comitet de partid. Era din trupele ideologice scolite sa dovedeasca stiintific ca negru’i alb si vicevertea. De-acolo, veneau si ghost writers ai documentelor de partid, aka documentele de inestimabila valoare teoretica si practica atribuite lui Ceausescu. Geniul din Carpati era aureolat stiintific de lectoratul de partid. Imparatul era gol dar impodobit cu frunze de laur, de slujitori cu temeinice studii filosofice, capabili sa-l combata pe Marcuse.
    Evident, lectoratul politic era ocupatie lucrativa si-nca-n mai multe feluri folositoare, data fiind bogata gospodarie de partid, unde se gasea tot ce lipsea din alimentatia publica – si-nca ceva pe deasupra.
    Si iaca problema umanista – de ce fuge ciinele de la macelarie?
    Cred ca Mafalda din Damaroaia a stiut primul de pe-aici, ca venea modificarea schimbarii de dupa WWII. Si le-a comunicat comilitonilor sai ca iar venise vremea Exodului. Fagaduinta era sa vina ei iar ca eliberatori. Ceea ce arata cit de bine stiau neamul asta al nostru.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ehei, lectoratul ăsta de partid avea și niște nivele teritoriale, că alfel nu știu cum să le spun… dar poblema ar fi ca in comentariu apar anumite sugestii blamabile, pe care nici Dorin, nici nu le încurajăm…

      Apreciază

      • Anonim zice:

        Farmecul discret al nobilei misii era ca ei stiau c-o sugeau prin batista – nu ca propagandistii, de la tuturoi, de unde si aerul lor melancholic, de prostituate sfinte.

        Apreciat de 2 persoane

      • Anonim zice:

        Ne temem de banuiala de antisemitism, ca de dracu! Dar de cine sa vorbim daca gasim evrei in historia asta, nu armeni, turci, arabi, nici macar tot atitia rusi?
        Etic, iar nu politic, corect ar fi asa: Daca Evropa si-a recunoscut vina in holocaust, si ceilalti sa si-o, in genocidul comunist.

        Apreciază

      • Nu de bănuila, ci de faptul ca atare, care e abominabil…

        Apreciat de 1 persoană

  2. Constantin Dobre zice:

    Iată cum răspundea propaganda din Valea Jiului la ”întrecirile” socialiste (citez din mărturia mea publică despre revolta minerilor din august 1977):

    ”Propaganda aiuritoare și drăcească a întrecerii socialiste între întreprinderile miniere, sectoare de producție, si chiar între brigăzi și schimburi de munca – propagandă ce era obsesiv și grotesc mediatizată în presa locală, pe toate gardurile, dar mai ales pe pereții interiori și exteriori ai clădirilor miniere de administrație. La intrarea zilnică în sălile de pontaj, unde se striga prezența ca la grădiniță, ochii minerilor erau izbiți năucitor de un afișaj dens și multicolor (de prost gust) cu tot felul de grafice, tabele cu cifre, lozinci și citate, nelipsitele tablouri cu ‘iubitul si prețuitul conducător’ atârnate cat mai sus, ca să vadă și să ia aminte lopătarii că cineva acolo ‘sus’ veghea zi și noapte asupra lor, table din lemn, mari și negre, pe care erau trecute zilnic, cu crete de diferite culori, ‘întrecerili’ socialiste (în cifre și procente) dintre exploatările miniere, sectoare de producție și brigăzi de muncă, nenumăratele panouri ce erau împărțite în două categorii și expuse pe pereți opuși. Cele stimulatoare, mândre și chemătoare la întrecere socialistă se intitulau: „Colțul fruntașilor”, „Nu fiți leneși, munciți și obțineți rezultate ca noi”, „Cu capul sus”, „Exploatare fruntașă”, „Sector fruntaș în producție”, „Brigadă fruntașă condusă de…”, „Drapelul roșu de fruntaș”, „Minerul fruntaș” categorisite pe luni și trimestre, exploatări miniere și sectoare de producție. Vis-a-vis erau titulaturile rușinoase, denumite astfel: „Colțul codașilor”, „Nu faceți ca ei”, „Ajutați-i să se îndrepte”, „Ne trag înapoi”, „Rușine lor, pentru condițiile minunate în care trăim”, „Nemotivații care pretind că sunt bolnavi”, „Chiulangii”, „Prinși cu minciuna!”, „Criticați în luările de cuvânt”, „Vinovați pentru nerealizarea sarcinilor de plan”, etc”

    Apreciază

  3. ontelusdangabriel zice:

    ***// nu sunt meteosensibil
    admit influența presiunii
    a temperaturii
    a umidității
    asupra corpului meu
    evidența nu poate fi negată decât dacă te numești don quijote
    imaginația fiindu-ți real
    și-atunci nu te mai scrie miguel de cervantes saavedra
    mai mult sau mai puțin caligrafic
    ca-n filmul serial televizat de la începutul anilor 80
    însă dispoziția mea interioară
    constat
    nu depinde câtuși de puțin de parametri din afară
    văd nori ciclonici
    asta nu mă impresionează prea mult
    aș zice precum frumoasa cântăreață din canada
    traducere liberă
    desigur
    mă grăbesc să adaug
    spre a nu supăra
    falsifica
    denatura
    delabra
    el desdichado ce va mai fi zicând
    pare că plouă mai mult decât am fi noi obișnuiți
    și
    încă nu ați asimilat saga fenomenelor extreme
    însoțind firesc pe cei aproape opt miliarde de locuitori ai pământului
    măcar pe politicieni îi înțeleg
    cum să mai gestionezi decent iraționalul
    rectific
    iraționalul la cub
    dar omul simplu
    care le știe el pe toate
    n-a priceput
    bietul & simplul om
    că decorul natural nu are cum să fie butaforia din teatrul cu care s-a obișnuit în viață precum a doua natură
    astfel că
    zâmbind
    aștept calm ca dimineața să fie cincisprezece grade celsius
    iar peste șase ore canicula lui treizeci și doi să năpădească apă aer uscat
    ofticând caracuda
    nu sunt meteosensibil

    Apreciat de 1 persoană

  4. tainele inimei zice:

    Noica ar fi zis: „cu magarii nu stai de vorba”. Este, insa, greu, neomenesc, sa lasi toate acele mizerii fara raspuns. Cit de dificil e sa traiesti in lumina adevarului, fara sa iti mai pese de nimic altceva – o rigoare care ma nimiceste!

    Ceea ce nu scrie in wikipedia este ca nu sint putini cei care stiu lucrurile pe care le aminteste dl. DT. – chiar daca forma pe care o primeste aceasta (re)memorare e irepetabila. Dupa cum nu sint putini nici cei care au fost prieteni cu personagiul wikipedian si astazi au gustul amar al risipirii si tristetii cind mai aud una, alta, o noua isprava … Dupa cum sint – de data asta – putini, cei care au putut sa renunte la un destin, pentru a-i salva pe cei apropiati. Si pe Monica Lovinescu ar fi cuprins-o poate tristetea daca ar fi mai prins aceasta istorie comuna. Altfel, cred, numai prietenii de azi, Dumnezeu sau o mare dragoste il poate scapa pe VT de el insusi. Cu conditia ca primii sa existe si sa nu se afle, sau mult sau mai Putin, in aceeasi situatie. Cit despre Dumnezeu, aice nu putem spune nemica. O astfel de lipsa a decentei si a simtului ridicolului nu poate ascunde decit un mare plan. Helas …

    Apreciat de 1 persoană

  5. Valentin Feyns zice:

    Impecabil

    Apreciat de 1 persoană

  6. Scepticus Scepticus zice:

    EU cred ca termenul umanism pragmatic nu decât un pic gresit. Auto corecțul de pe telefon l-a identificat imediat ca onanism pramatic. Pana și Google stie cum se numesc oamenii care își publică singuri opera la Editura Academiei.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Virgil zice:

    Ma tem Domnule Tudoran ca la paragraful „În sfârșit, dacă studenților dlui VT (mă gândesc la cei nemancurtizați încă) li s-ar da la citit Micul dicționar socio-politic pentru tineret, firește într-o ediție de limbă engleză, cam câți dintre ei i-ar da profesorului un passing grade? Nu de alta, dar în universitățile americane nu doar studenții primesc (sau nu) passing grades din partea profesorilor, ci și profesorii din partea studenților.” sunteti partial in eroare. Marea majoritate a studentilor cel putin la programele „politice” sunt deja mancrutizati si cred ca VT poate fi acuzat de „deviationism”
    🙂

    Nu de alta dar oficial asta preda dansul
    https://gvpt.umd.edu/facultyprofile/tismaneanu/vladimir#tab-teaching

    Apreciat de 1 persoană

    • 1. Nu știu ce mai predă azi VT.

      2. În urmă cu vreo 30 de ani, VT m-a invitat la unul din cursurile sale unde am și purtat un dialog cu studenții săi. Studenții păreau absolut încântați de profesorul lor – atmosfera era foarte plăcută.

      3. Marylandul este un stat predominant democrat. Are un guvernator… republican, dar acesta a fost ales și reales fiindcă, în cele mai multe cazuri, merge mână în mână cu democrații majoritari – un spectacol ridicol. Universitate de stat, MD University merge pe linia politică a majorității democrate. Am doi prieteni care au predat acolo. Abia au așteptat să iasă la pensie, fiindcă presiunea de extremă stângă din ultimii lor ani de activitate acolo devenise sufocantă.

      4. Repet, nu știu ce predă azi VT, nu știu cum navighează prin jungla politică academică. Pot bănui, dar asta e altceva. Și-apoi, chiar predând marxism, important este de pe ce poziții o faci, ce spui, cât de critic sau cât de mare admirator ești al subiectului predat.

      5. Este opțiunea lui VT să predea marxism & postmarxism, este opțiunea unor tineri să aleagă asemenea cursuri, este dreptul oricui să comenteze, cum găsește de cuviință, asemenea opțiuni.

      Apreciat de 3 persoane

      • Scepticus Scepticus zice:

        Indiferent ce preda domnul VT nu scrie prea bine, mai precis nu are talent. Sunt istorici, politologi sau eseiști care au talent, a caror text captează: Montefiori, Ferguson, etc. Acum vreo 10 ani am cumparat două din cartile sale și le-am gasit uscate, greu de digerat.

        Apreciat de 1 persoană

      • Anonim zice:

        Domnule Tudoran
        1. Multumesc pentru raspuns
        2. Acum 30 de ani studentii de atunci nu erau asa de mancrutizati ca cei de azi (stiu suna a la „pe vremea mea se facea carte”) insa am acu 2 copii care unul e la facultate si una in clasa 10-a . Poate ii trimit si eu gazdei un lung sirag de tampenii pe care dansul sa le publice la o sectiune noua „bancuri adevarate” .
        3. Nu am dovezi dar nu stiu nici un marxist care sa predea marxismul in nota critica . Chiar din silabusul pe care l-am postat se vede clar ca nu de editie critica vorbim .
        4. Este optiunea si dreptul lu VT sa fie marxist (sau neo marxist cum ii place sa-si spuna) dar atunci sa ne lase in pace cu anticomunismul pe care il afiseaza cand vorbeste de Romania. Nu de alta dar e ipocrizie . In plus toate criticile au ca sursa de informatie adresa lui din Primaverii unde a crescut.

        Apreciat de 1 persoană

      • Virgil zice:

        Anonimul dinainte sunt eu Virgil

        Apreciază

  8. Constantin Dobre zice:

    Cine sunt ”Mihai Mihăilă” și ”Nicu Călin”?

    Apreciază

    • Constantin Dobre zice:

      Sorry, m-am lămurit din episodul Valaștok (1).
      Acum înțeleg eu de ce CNSAS și SRI nu mi-au permis accesul la toate dosarele întocmite de securitate pe numele meu, pe care le-am cerut constant timp de 12 ani. Le-au clasat la siguranță națională pentru a-l proteja pe ”Mihai Mihăilă”!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Virgil zice:

    Sa inteleg ca sunt mai multi care citesc blogul dumneavoastra ?

    https://revista22.ro/opinii/mihai-maci/despre-domnul-tismaneanu-si-cei-ce-il-acuza

    Ce nu intelege acest domn este ca vorbim mai mult de ipocrizie si de neasumare barbateasca a trecutului

    Apreciat de 1 persoană

    • Este foarte citit!

      Apreciază

      • Virgil zice:

        am postat pe 22 un comentariu in care nu eram de acord cu autorul si a fost sters. Atunci nu ne mai miram de ce il sustine pe VT

        Apreciat de 1 persoană

      • Revista bastinasa…

        Apreciază

      • Virgil zice:

        Mai degraba apucaturi bastinase . Nu am mai citit de mult 22 si erau vremuri cand revista avea o alta conduita. Asta e

        Apreciat de 1 persoană

      • Trecute vremi…

        Apreciază

      • Anonim zice:

        Am fost la 22, l-am mai citit pe Maci – tinar universitar ardelean: nu mereu decent. Dar aici, e de-a dreptul induisator de inocent: bref, nu stie mai nimic despre viata si activitatea lui VT, din perioada „Convingeri comuniste”, dar crede ca nu conteaza ce facea atunci fiindca toata lumea tot asa facea – „se descurca”. Adica, ori frizer, ori lector politic – tot un, drac! Oricum nu citea nimeni ce scotea Editura politica dar se faceau bani frumosi din asta. Si-apoi, Dictionarul acela a aparut in 1981, anul in care VT pleca in Vest, a bon entendeur Salut!
        In schimb, ar conta ca VT a dat o cheie de citire a comunismului, prin opera sa de structurare a adevarului despre comunism. Fara aceasta „lectura”, am fi ramas dezorientati – cum ne-a gasit 1990.
        Peste toate, pare „un gest” al unui fost student, fata de un fost profesor, la solicitarea magistrului.
        IR

        Apreciat de 1 persoană

      • Naiba știe, textul e penibil, n-a vazut aia, n-a citit cealalta, dar isi da cu parerea. Cred că V ar trebui să se lipsească de asemenea aparatori – sau sa le dea bibliogeafia!

        Apreciază

Comentariile sunt închise.