Michel Houellebecq – The narcissistic Fall of France/ Căderea narcisistă a Franței


Un foarre interesant articol de opinie publică prozatorul și eseistul francez Michel Houellebecq în oublicațția britanică UnHerd. Fiind vorba despre MH bănuiesc că nimeni nu se așteaptă la un text optimist. De altfel, articolul se deschide cu un motto din Pascal, autor pe care mărturisește scriitorul îl consultă frecvent în vremea din urmă: „Mă uit de fiecare parte și tot ce văd este întuneric”. Dar parcă textul nu este nici chiar așa de pesimist pe cît mă așteptam. Mi-ar fi plăcut ca articolul să aibă și o versiune în limba franceză, dar n-am găsit. Există una în imba romănă, dar cînd titlul este tradus „plastic” – Sinuciderea narcisită a Franței =, parvă n-am elan s-o citesc și recomand…

https://unherd.com/2021/06/the-narcissistic-fall-of-france/

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Michel Houellebecq – The narcissistic Fall of France/ Căderea narcisistă a Franței

  1. Poetry855 zice:

    Mai sus spune ca francezii sunt cu placere masochisti. ca isi compara tot timpul tara cu altele. tot din UE
    Dar chiar si el face la fel.
    Va fi un război pentru apărarea culturii, a modului de viață, a sistemului de valori francez? Ce înseamnă, de fapt, toate astea? Și, presupunând că ele există, merită să lupți pentru ele? Oare ”civilizația” noastră are ceva de care să fim mândri?

    asa, dinauntru, pare ca nu e mare lucru. ti se pare ceva firesc, ce atata caz.
    doar din exterior poti vedea ceva. pentru ca tu, eventual, nu il ai. sau pentru ca iti sare in ochi o diferenta.
    nu au cu cine luota pentru ca au o structura diferita, luata ca model al stilului rafinat.

    Apreciază

    • Atunci, e simplu, să deschidă larg porțile și să vadă dacă au pentru ce lupta au ba… În rest, cunoașterea începe cu comparația. Stagiritul cînd stabilește definiția definiției – gen proxim și diferemță specifică – tot la comparație ne îndeamnă. Toată cunoașterea rațională depinde de compatație, cea artistică, misticăintră în altă zonă…

      Apreciat de 2 persoane

      • Poetry855 zice:

        ))))))))
        au mai facut-o, cu emigrantii si acum nu sufla in unele cartiere. parca asa.
        daca se victimizeaza, in toate emisiunile lor, cred ca se alinta. ca ies ei mereu prost din comparatii. pai e mai elegant, asta e motivul.

        nu stiu ce vor sa faca, dar sunt singurii carora le sta bine cand sunt aroganti ))
        ceilalti parca nu au haz.
        dar nu stiu de ce tre sa lupte. probabil doar ar fi bine doar sa existe. le iese totdeauna bine. pentru ca rafinamentul nu poate fi imitat.

        Apreciat de 2 persoane

      • Ca să existi trebuie să fii lăsat să existi. Cînd 45% din populație crede în posibilitatea unui război civil, mă tem că situația nu e roză. Ce spune MH nici nu e așa de important, ce cred oamenii ăia este. Acum, nu sîntem în situația căderii Romei, cînd barbarii au fost seduși de măreția culturii găsite, ci mai degrabă în cea a căderii Bizanțului. Atunci ca și acum, nu avem de-a face cu năvălitori ce pot fi seduși, pentru că vin cu credința oarbă că singura credință adevărată e a lor și pot face ce vor în numele ei. Puzderie de radicali provin din familii care sînt de trei generații acolo și un imam nebun îi trezește la adevărata credință,,, Poți număra pe degetele unei mîini neradicaloo, Pînă ce islamul nu își va trăi propria modernizare, adică despărțirea religiei de puterea polirică, deci laicizarea, nu exsită tern comun de joc. Nu există decît o singură țară laică în lumea aceea locuită de peste 2 miliarde de oameni, Iordania, datorită înțeleociunii regretatului rege Hussein, dar de o bucata de vreme nici ea nu se simte grozav… Dacă pleci cu vfeo mie de ani în urmă, vezi că acest conflict, ba violent, ba mocnit, ba hibrid e de pe vremea ocupării uneu mari supafețe din Spanua și dacă nu era Carlemagne urma și Franța…. În est, s-au ocupat otomanii, după ce au zdrobit Bizanșul. Și încă se ocupă….

        Apreciat de 3 persoane

      • Poetry855 zice:

        insa, din cate mai stiu, nu sunt experta, asta e sigur, vin cu rafinamente, cu subtilitati, ceea ce nu e cazul in alte parti. acolo e mai din barda, uneori prea abrupt,

        da, prin comparatie, dar ce am inteles eu este ca acum tocmai comparatiile astea ii fac sa nu isi vada sensul, valoarea, cel putin asa spune autorul, ca nu au cine stie ce,
        de asta spun ca ar fi comparatie alintata.

        am vazut o data un film cu nu stiu ce americanca venita in Franta, si cum a pus ea pe picioare o zona viticola renumita dar ineficienta, prin organizare eficienta. pragmatism si marketing.
        din imaginile cameramanului se vedea o poezie
        din care, fireste, nu se putea trai
        poate asta ar dori. cum spui, sa deschida potile, dar va mai fi Franta// sau va fi altceva/

        Apreciat de 1 persoană

      • În schimb California a ajuns unul din cei mai mari producatori de vinuri foarte bune grație importului de viticultori francezi,,,

        Apreciat de 1 persoană

    • Poetry855 zice:

      ei traiesc pe la 1400 si… mai au, pana sa depaseasca inchizitia… 😦

      a mai fost o tara, OMAN, unde sultanul a desfiintat imamul, iar serviciul religios era sustinut de cetateni, organizati in administrari de cartier…

      dar sultanul a murit anul trecut… nu mai stiu ce este pe acolo, dar, cand am fost in aceasta tara ca din 1001 nopti, cu ani in urma, era Craciunul. si toate vitrinele erau decorate cu globulete si luminite, peste tot ti se ura Marry Cristmas… in general, femeile nu erau obligate sa poarte abaya si aveau dreptul la munca si sa iasa unde vor, nu musai insotite.
      deci, expatii traiau fiecare dupa cum era. erau in Muscat, capitala unde am stat, biserici copte, armenesti, catolice. nu stiu sa fi fost sinagogi, de asta nu am stiinta.

      in fine, o exceptie…
      europenii nu am inteles ce au vrut exact, dincolo de declaratii, cu portile lor deschise, imi e greu sa cred ca nu aveau experti si nu stiau ca semiluna crede, adica nu ai argumente pentru ei, in razboiul sfant.

      am citit cu ani in urma un studiu interesant care trata omenirea global, cumva psihoteraputic, ca pe o fiinta, si care spunea ca daca zonele rational-occidentale si irational- zona middle east, raman polarizate excesiv, mereu vor fi conflicte, tinzand spre unul major,
      ca sa inoculezi germen contrar in propria cultura, nu inseamna sa aduci razboiul acasa?

      Apreciat de 1 persoană

  2. Daca francezii se compara cu alte tari, de fapt, în mai mult sau mai putin subconstientul lor se compara lor însisi, cei de nu de mult; un fel de „ce-am fost si ce-am ajuns!”. Da, demografia este o problema, caci daca natalitatea francezilor a scazut, emigrantii în schimb prolifereaza alarmant. Asta nu echivaleaza cu o rezolvare a echilibrului demografic, ci este mai curând o regenerare, dar în avantajul cui? Se stie ca cei multi impun legea, si-atunci cine-s cei care se vor impune în câteva decenii, si poate nici atât?
    Cert e ca Franta nu prea mai este Franta, îsi pierde stralucirea vazând cu ochii.
    Houellebecq, în general, daca am înteles bine – sau poate-am înteles ce-am vrut? – acuza modernismul de-a fi inaugurat individualismul, goana dupa placeri si confort, dispretul fata de morala. Chiar si-n acest articol spune „consecința inevitabilă a ceea ce numim progres (…) este autodistrugere”.

    „Ceea ce este în mod specific, autentic francez este conștientizarea acestei sinucideri”.
    E-adevarat, pe zi ce trece tot mai multi francezi adera la valul de pesimisti.
    Noi, românii, „proaspat” sositi în capitalism, înca-l vedem cu ochi fascinati de copil, înca ni se pare grozav de bun, jucaria-i noua. Francezilor însa li s-a cam facut lehamite de jucat rolul marionetelor spre amuzamentu tragatorilor de sfori.
    Se vrea, (cei cu putere de decizie) o amalgamare de etnii, o alienare a fiecarui individ în parte, efasarea oricarei apartenente – nu mai suntem legati de-un loc, o tara, o familie, un crez, etc (cu scopul de a mentine somajul, salariile mici, frica, umilinta, dependenta) – iar francezii au mirosit deja pericolul.

    Lupta? Daca islamistii, adusi pe-aici aproape cu forta (de ex razboaiele stârnite cu tact si interes) înca sunt gata sa moara pentru religia lor, câti francezi (si occidentali) mai cred într-un dumnezeu ca sa aiba pentru cine se sacrifica? De aici sinuciderea: moartea unei civilizatii care si-o fae cu mâna ei.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Scepticus Scepticus zice:

    Articolul nu este chiar asa de pesimist, pube lucrurile in perspectiva. Cartea lui Eric Zemour, Le suicide francais, este mult mai alarmista (și extrem de islamofoba). Mai grav decât declinul demografic este declinul tehnologic al Franței. Intr-un interview recent pe France 2 un eseist francez (i-am uitat numele) spunea că Franța se mândrește cu cei mai buni chirurgi din lume in reconstituirea clitorisului. Era o remarca amara dupa ce patria lui Pasteur a sucombat in cursă pentru un vaccin împotriva Covid. Alain Finkienkraut vede o altă latură a declinului, cel cultural. Ma tem însă că în articolul lui MH are dreptate, este vorba de un declin al civilizației occidentale care nu parte sa fie înlocuită nicăieri cu ceva mai bun.

    Apreciat de 4 persoane

    • Asta spuneamm și eu, că speram o doză mai mare de pesimism!

      Apreciat de 2 persoane

      • Scepticus Scepticus zice:

        Franța, și nu numai, este in rahat daca merge înainte cu proiectul european, și intr-un rahat si mai mare daca vrea afară. Sloganul Vrem o tara ca afară este bun pentru Romania, dar pentru puteri mijlocii nu prea functioneaza. Asta sunt pe cale să descopere britanicii chiar azi. Ne prostim împreună sau ne prăbușim singuri și mai rapid. Pentru ca Handbal este ante portas. Si cartaginezii era civilizați fata de africanii de azi sau chiar asiatici.

        Apreciat de 2 persoane

  4. ontelusdangabriel zice:

    ***// quasi-filetistă
    omenește de înțeles
    asocierea dintre înălțarea Mântuitorului și cultul eroilor
    nu pentru că un astfel de cult ar fi păgân
    tăguirea fiind totuși constantă istorică
    însă împărăția Aceluia nu e din lumea trupească
    iar smerirea Sa îmbrăcând haină din carne oase & sânge n-ar fi cazul să ne smintească în a crede că orice război e binecuvântat
    iată cum
    fiecare tăcere
    fiecare pace
    smulsă în orice condiții
    transformă în eroi pe aceia care le săvârșesc
    luând viața cuiva
    indiferent de motiv
    nu ești absolvit
    că omului îi e grea povară libertatea
    că se maltratează pe sine & pe semeni
    că vârstnicii se plâng de nerecunoștința tinerilor
    nimic nu îndreptățește a lua viața cuiva
    poartă-și suferința tot cel născut
    liniștească-și sufletul
    cum poate
    cum a aflat
    cum crede că își dorește
    nu prea învață omul din greșelile proprii
    va putea învăța umanitatea
    semnul întrebării

    Apreciat de 1 persoană

  5. Poetry855 zice:

    mda, am inteles, tot banii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s