Liviu Antonesei – Aphasia cum figuris


Mă obseda de cîteva zile versul lui Dosoftei, aici modificat pentru binele cauzei!, poate din pricina unei discuții de pe blog despre autorul „psaltirei pre rumănește tocmită”. Apoi mi-au apărut enumerările, în prima versiune cu formulele introductive din Numeri. Cum nu intenționam o pastișă, de bună seamă că am renunțat la ele…

Aphasya cum figuris





Acolo șezum și tot acolo nu plînsem,

așa începe breviarul locurilor și faptelor noastre,

în casele noastre ermetice și în cele ale altora,

la umbra nucului din cimitir și în întunericul

sălilor de cinema, sub crengile marginii de pădure,

în arșița cîmpului împiestrițat de mii de flori,

pe nisipul răcoros și în apele calde ale mării,

în hoteluri și pensiuni, la Roma și Chișinău,

la Londra, în parcul ascuns al falnicei Veneții,

cîntînd laolaltă modul clasic cu modernii de mîine,

schimbînd nordul înghețat cu vipia sudului,

în orașe și sate, în preasfinte mînăstiri din pădure,

punînd în scenă în balcoane de sticlă și apoi

bucurîndu-ne de marele secret al culiselor…

și cîte alte locuri, și cîte alte isoane!





Un breviar e numai scheletul, modelul uscat

al locurilor și nemaipomenitelor întîmplări.





Da, acolo șezum și tot acolo nu plînsem!





11 Mai 2021, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Liviu Antonesei – Aphasia cum figuris

  1. Minunată rememorare de întîmplări nemaipomenite!

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// și de ce te-ai transforma într-un proxy
    penibilă interfață
    încă ți se încovoaie spinarea în fața personalității solare
    a inestimabilei instituții
    ori a entității profitabile în multe moduri
    dintre care unele nici măcar nu au fost cartografiate
    mai gândește-te
    cauționezi implicit răul subsecvent oricărei onorabile grupări
    însă filtrul minții
    lasă-ți emoțiile & raționamentele să dea măsura justă a inițiativei
    tot nu ai înțeles că nu apartenența cu orice chip
    că misiunea protectoare a comunității se curmă neașteptat în fața responsabilității
    reobișnuiește-te cu acele cuvinte ce au mai mult de trei silabe
    te poți pierde în pădurea de simboluri
    în mareea conceptelor inutile de la un punct încolo
    dar efortul intelectual acumulat
    în ani
    în decenii
    în secole & milenii
    nu-l poți atenua cu adierea nu știu cărei senzitivități
    hai să ascult și mărturia părții celeilalte
    fie și o secundă
    dacă encefalul & măduva spinării întâmplător au apărut în năzdrăvana filogenie
    apoi ontogenie
    mă dau bătut
    și nu-i musai a da din cap în vreun fel oarecare
    doar ochii să (s)clipească

    Apreciază

  3. elsadorvaltofan zice:

    Afazia imediat inceputa este imediat evitata pentru ca toate accesoriile vin in ajutor: cuvinte si gesturi, locuri si fapte. Identificarea locului e clara: Da, acolo șezum și tot acolo nu plînsem!
    Memoria isi face functia, pastreaza in sertarele ei intreaga existenta pe care poetul o recapituleaza sensibil. Nimic nu e pierdut. Aphasya… cum figuris. O tema majora, in jurul ei gravitand alte si alte subteme. Si aceeasi mana sigura care stie precis cum sa o aduca, dupa verificari necesare, in zona luminoasa a veridicitatii. Excelent!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Poetry855 zice:

    sa numaram in gand, in tacere, ca intr-un cuprins de carte…
    frumusetea…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.