Liviu Antonesei – Clipe într-o expoziție


Primele versuri au venit în ziua a doua a Paștelor, apoi nimic pînă azi dimineață. Finalul a venit tîrziu, cred că e al cincilea. Iar titlul, al șaselea, s-a prezentat înainte de postare… Și e un poem scurt, aparent clar, spre gradul zero al scriiturii. Dar îmi sună…

Clipe într-o expoziție





Vechii mei prieteni sînt acolo

în ținutul întins de la peștera cea săracă

pînă la mormîntul săpat în stîncă –

eu am rămas de-a pururea aici…





De asta amîndouă dorurile se-mpletesc

într-o schimbătoare cunună –

uneori, de lauri verzi-argintii,

altădată de spini ca oțelul…





Visez, privesc cum cresc spinii

din franjurii unui bikini!





3 – 8 Mai 2021, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Clipe într-o expoziție

  1. Poetry855 zice:

    Finis coronat opus?

    Apreciat de 2 persoane

  2. susparinte zice:

    trebuie să mergi să vewi spectacolul lui Purcărete de la TN

    Apreciat de 1 persoană

  3. Anca Vlase zice:

    Bunicule, vaz ca ai avantaj: visezi vintage!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Enea Gela zice:

    Are un miste poezia, poate vine chiar de la fiorul morții, pe care eu îl percep ca temă principală.

    Apreciat de 4 persoane

  5. elsadorvaltofan zice:

    cu tema principala sunt de acord. dar poetul nu pare chiar atat de infiorat, mai degraba detasat, ironic, altfel cum sa interpretezi finalul:

    Visez, privesc cum cresc spinii

    din franjurii unui bikini!

    exista in poemele maestrului pe cata tematica grava, pe atata parcurs ludic. jocul continua, se cere continuat. si, continua magistral.

    Apreciat de 2 persoane

    • Ei, rocmai finalul m-a dat cel mai mult de furcă!

      Apreciat de 1 persoană

    • Poetry855 zice:

      finalul arata constatarea nu zice ca duce si la alegere.
      intre a trai si a contempla, amandoua sunt fascinaste si le traim – într-o schimbătoare cunună –
      la final, revelatia, cel putin a acelei clipe, este ca viata si atractiile ei ne cresc spinii. nu spune nicaieri poezia ca e rau sau bine. ca e frumos sau urat. ci doar ca suntem supusi acestei legi pamantesti, omenesti, a omului de carne. cu instincte si dorinte,
      iar constatarea era ca de acolo durerea. dar nu spune ca e rau sau ca e bine, ci doar ca este. 🙂
      ce parere ai?

      Apreciat de 2 persoane

  6. Anonim zice:

    Finalul face toate paralele! Simtasc si eu spinii aia, da-i-as…
    IR

    Apreciat de 3 persoane

  7. ontelusdangabriel zice:

    ***// cinică retorică la cioran
    zicând că singura crimă pe care nu a comis-o a fost aceea de a fi tată
    mai am și altele în portofoliu
    dar nu mi-am propus defel să-l concurez pe ghidușarul sceptic
    care văd că face mare gălăgie postumă
    în timp ce mie mi-a apărut încă din 20.06.1995
    ziua decesului său
    atunci când într-un elan paravital am început să-l citesc în integralitate
    drept un interesant personaj al prozelor dostoievskiene
    despre care sunt convins că valeriu cristea
    contrafactual
    ar fi scris un al treilea volum al dicționarului său antologic dedicat părintelui fraților karamazov
    încât stau oarecum liniștit
    ce cuvânt frumos
    mai frumos decât parafrazele care cenzurează crudul adevăr
    ediția a doua rezolvă multe
    nu pe toate dar iluzia e mama aceluia care se vede puternic
    iar europa încearcă să-și revină după câteva intoxicații
    cea cu fum pare mai periculoasă
    dar desenul din covor tranchilizează jucăuș
    și ochi
    și flori
    și buze
    și morminte

    Apreciat de 2 persoane

  8. Poetry855 zice:

    oricum, din cate observ, pe msura ce inainteaza, manuscrisul acesta devine tot mai diferit, tot mai interesant, mai nou ca scriitura.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Emanuiel Pavel zice:

    Acum am ajuns de la „spinii cimitirului „,nu îmi iese din minte ce mi-a spus un amic medic,acum câteva zile, -la 83 de ani voi fi putegai.
    Da,dar eu voi avea, la vreo 95-98 o mare problemă-dacă el va fi la 83 putregai mie, arunci, cine îmi va mai gresa încheieturile genunchilor, nu stiu pluralul de la genunche.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Foarte bună și minimalistă!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.