Cum m-am angajat, nu public poeziile care îmi vin decît în afara sesiunilor Cercului. De altfel, acest poem abia astăzi s-a dorit finalizat…
Trecerea unui rîu
Cînd merg la plajă, curge molatesc, leșios
pe sub alb-albastra punte din metal,
umflat de primăvară, cenușiu, capătă
alură de bestie în călduri, cu spinarea
acoperită de paie, de pene, de spuma gălbuie –
puntea vibrează ușor deasupra tumultului,
vibrația îmi urcă prin tălpi către ceafă…
Umbra punții tremură deasupra apei.
tremură și umbra mea, dar tremură subțire
și umbra ta, care acum nu ești aici!
E aici dinaintea punții, dinaintea venirii mele,
era aici din adîncul erelor geologice…
Te poți oglindi de cîte ori vrei în apa unui rîu,
limpede sau tulbure fără de măsură,
va fi aici și după ce privitorul nu va mai fi…
5 și 7 Aprilie 2021, în Iași
”Umbra punții tremură deasupra apei.
tremură și umbra mea, dar tremură subțire
și umbra ta, care acum nu ești aici!”
Frumos! Felicitări pentru întregul poem! P.S. Sunteți îmbrăcat în galben ca ”spuma gălbuie” a ”bestiei în călduri”. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc frumos. Da, cred că am ales hanoracul ca să se asorteze!
ApreciazăApreciază
vezi ca rîul îngheata, vine Craciunul, pregateste sania
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu care îmi căutasem slipii…
ApreciazăApreciază
Superb. Cred ca un alt volum e aproape gata!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc. Da, e cam gata…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte fain, felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumiri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tremurul umbrelor, tremurul ființelor, tremurul apelor în undele timpului de dinainte și de după venirea noastră, oglinda cuprinsă în tremurul versului măiestru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulumesc frumos.
ApreciazăApreciază
,,….va fi aici și după ce privitorul nu va mai fi…” sau tragicul viu încă de la Facerea Lumii….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cam așa stau lucrurile dela facerea lumii9 încoace….
ApreciazăApreciază
Da……………………………..
ApreciazăApreciază
Lumea va fi la locul ei „și după ce privitorul nu va mai fi…”, asta nu s-a schimbat, important e ca în vremea privirii noastre să avem ochi ascuțiți, de „vulture”, și mintea la fel, ca să înțelegem ce vedem. Mă bucur pentru zilele tale faste. Și mă bucur că m-ai ajutat, tocmai traduc un poem al lui Radnóti și am rămas fixat pe pulsații, dar eu aveam nevoie de vibrații, mi-ai dat vibrația. Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos și eu!Mă bucur că poemul a fost și de folos…
ApreciazăApreciază
Frumos! Eu m-am oprit la prima strofa – stralucita! De-abia m-am dezlipit de ea si asta pentru ca ma forta titlul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendid! Mi s-a făcut dor de puntea tremurătoare și de bestia în călduri de sub ea. Cred că Bahluiul n-a fost niciodată mai pitoresc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Rîde lumea de Bahlui, dar are farmecuk său…
ApreciazăApreciază
trecem stixul si trecerea ne infioara din talpi pana in crestet… desi, granita ne pare mereu transformata de viata…
si spune in poezie ca toti, fi vom atenti la limita veche de cand lumea dar simtamantul va fi doar atunci
imăresionant poem si, fireste, in aceeasi maniera, parca de dincolo de lumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, iar ai antene bune…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pai asa e poezia, n-are nici un cuvant in plus
ApreciazăApreciază