Cercul Poeților Apăruți (2) – Radu Mârza: Semmering


Nici de la prietenul nostru, istoricul și poetul clujean Radu Mârza, nu mai văzusem nimic tocmai din ianuarie. Chiar voiam să-l întreb ce se întămplă între el și muze, cînd a sosit poemul de mai jos. Am vrut, am și scris asta, să-l public în ediția viitoare, dar m-am răzgîndit cînd am citit cu atenție titlul. Toată copilăria am fost obsedat de Semmering, mai precis de „simering”, după cum pronuțau doi șoferi care reparau un camion. Eram prea scund să văd ce piese mișcă ei acolo, dar auzeam cuvîntul care îmi suna misterios. Nu mai ștu dacă am aflat pe atunci despre ce este vorba, poate mult mai tîtziu. Dar toată povestea mi-a revenit în minte acum cîțiva ani cînd, aflat în vizită la juniorii mei, atunci la o bază din vestul Germaniei, într-o bună zi, din mașina cu care ne deplasam, am văzut scris mare pe o clădire industrială SEMMERING. Abia arunci m-am lămurit de unde venea numele misterioasei piese…

Semmering





Spune, tu,

zeiță,

mânia ce-aprinse

pe Ahil Peleianul,

aceste versuri se aud

cântate

în glasul roților de tren,

într-un vagon de clasa

a III-a,

pe Semmeringul bănățean.

Aici tunel, acolo viaduct,

aici rambleu, acolo debleu,

aici haltă, acolo canton,

aici macaz, acolo fir

de telegraf,

și tot așa,

în glasul roților de tren.

Cititorul ridică ochii

din Iliada,

ediția Murnu,

în legătură prețioasă,

de casă bună

și în glasul roților de tren,

privește pe fereastră.

E pericoloso sporgersi,

pentru că vegetația

crește nebună,

profitând de puținătatea

trenurilor

de pe Semmeringul bănățean.

Aici tunel, acolo viaduct,

aici rambleu, acolo debleu,

aici haltă, acolo canton,

aici macaz, acolo fir

de telegraf,

și tot așa,

în glasul roților de tren.

Pădure și drum de fier,

pădure și drum de fier,

pădure… pădure… pădure.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (2) – Radu Mârza: Semmering

  1. Semmeringul e super cool! Modernitate fara scoarte, cu umor bine dozat. Foarte fain!

    Apreciat de 3 persoane

  2. seahorse zice:

    Frumos, stratificat, poemul! Parc-ajung si parc-astept…
    In zilele noastre, un lucru bine facut, chiar dezgropat, poate deveni lucrul acela ”cu pene”!

    Apreciat de 3 persoane

  3. Radu Mârza zice:

    Simeringul de care bine zice domnul Antonesei este o piesă auto de care am auzit și eu de când lumea dar habar nu am ce înseamnă 🙂 dar eu mă refer aici la Semmeringul bănățean, adică la calea ferată Oravița – Anina (cu referire la spectaculosul sector de cale ferată din munții Semmeringului, din Austria), pe care am fost vara trecută și de amintirea căreia nu mai pot să scap. Azi, pregătindu-mi un curs la care urma să vorbesc despre această cale ferată, de după un macaz mic-mic a sărit Muza și mi-a șoptit ce să scriu 🙂 🙂 🙂 Așa că am lăsat baltă cursul (pentru câteva minute) și… am scris.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Intre ceea ce vede cel de scrie si ceea ce vede cel de citeste, sensurile multiple ale poeziei!!!!

    Apreciat de 2 persoane

  5. seahorse zice:

    Apropo de simering, am eu o obsesie cu piesa asta.O vecina a bunicii ma implora, la fiecare vizita la bunici, cu Cerul și Pamantul sa-i caut la Cluj un simering, o piesa (ea ii spunea semering) din asta la masina ei de cusut Singer, nemaigasita in veci.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Ha, ha si in Brasov se cautatu jumatatile de cerc: semi-ring…simpatic!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Enea Gela zice:

    Mi-a plăcut poemul prin densitatea ideilor și accentul pus pe fiecare cuvânt în parte!

    Apreciat de 4 persoane

  8. Teo Cabel zice:

    Călătoria cu trenul, o stare poetică în sine.
    „E pericoloso sporgersi,” un update estetizant.
    Intensitatea efemeră domolită în matrița versului.

    Apreciat de 3 persoane

  9. Poetry855 zice:

    mi-a placut si mie fiind asa, ritmat, ca un mers de tren pe sine vechi
    ritmul acesta de tren pe langa amintirile pe care mi le-a readus in minte, are parca si ritmul ceasului, al timpului

    natura, ca un mecanism industrial are ritmul ei, ceasul ei interior, infricosator
    padurea creste nebuna si e periculoasa,
    simti asta chiar si in contemplare. intre cele doua, ca o aparare, creatia umana

    diferite ritmuri, al calatorului, al trenului – ca simbol al lui homo faber, aceasta munca devenind la un moment dat o lume in sine, si natura..
    trei ritmuri, trei vectori de putere in inclestare nevazuta

    Apreciat de 2 persoane

  10. ontelusdangabriel zice:

    ***// dar cerul îngăduind deplin
    diferențe ce marchează acea proteină
    acel tumul
    mai cu seamă niște zvârcoliri despre care nici spațiile banach
    cu atât mai puțin dezvoltarea în serie fourier
    un curier pentru mine
    să-mi aducă vestea
    că tot la patru ani vine un februarie cu douăzeci și nouă de zile
    încât nimic
    apoi recele nemaiputând admite alte adaosuri
    și misterul rămâne totuși
    de ce rece
    de ce nu cald
    la urmă de tot relativitatea ca insert epistemic
    fiindcă lacrimile
    nu mai rosti niciun nume
    însăși topologia
    iar percepția ca premisă duce invariabil către concluzii trase de păr
    însă nu din iubire
    michel foucault ce va fi vrut cu les mots et les choses
    realul e dincolo de
    înșelătoare semne
    construind blânda iluzie a vieții

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s