A sosit ieri pe neașteptate și azi s-a definitivat. Sau așa cred eu. În unele tradiții, transccendentul este numit și nevăzutul, dar chiar habar n-am dacă acest lucru, această asociere a fost produsă de subconștientul meu…
Nevăzutul care coboară
Cînd lungul amurg se va preschimba
în marea noapte de smoală topită și rece,
va rămîne lipit de degete gestul mecanic
al mîngîierii tocului inutililor ochelari –
atît de negru, atît de neted și atît de cald
sub atingere obsesivă…
precum toiagul de măslin mîngîiat
de cel împărțit între șapte cetăți,
poate mai multe, sau rama de jos
a țiterei mereu mîngîiată în ritm…
Cîndva asta se va petrece, dar voi avea
degetele antrenate pe tocul atît de negru,
atît de neted, atît de cald, atît de zadarnic –
marile bucurii sînt cele fără de foloase!
3 – 4 Aprilie 2021
Ai dreptate, acelea sunt marile bucurii, ele trebuie să te facă fericit, înluminat, bogat în trăiri. Lucrurile care se pot lăsa moștenire nu aduc decât iluzia bucuriei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că avem amîndoi dreptate!
ApreciazăApreciază
***// nu-mi bat capul
cu doi
cu unul
intelectul rătăcește
un farmec neostoit al simțirii
dar mai cu seamă ridicolul fără margini pe care limbajul
experiența încurcând
și un plus adus de fiecare cadru
alfred hitchcock însuși ar fi avut de învățat
încât vorbind într-una dintre ipostazele timpului trecut
să nu continui
marea
enorma realizare este relativizarea nostalgiei
dacă un melancolic ca mine a înțeles
slavă Domnului
cât de insignifiantă e tânjirea după ceea ce nu se mai poate întoarce
atunci
nothing else matters
ApreciazăApreciază
Minunată, tragică împăcare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos. Nu prea e alta iesire…
ApreciazăApreciază
Da! Asta o știu bine și eu, care împlinesc chiar azi 80 de ani: altă ieșire nu e!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, La Multi Ani! Știm perioada, dar nu țtineam minte exact ziua! Sănătate, inspirație, voioșie….
ApreciazăApreciază
Voioșie am cât încape. Dovadă? V-am trimis ediția definitivă, revăzută, a „Gresiei albastre”, – probabil că o veți primi mâine. Mă distrez închipuindu-mi ce veți zice când veți vedea cărțoiul acela mare și greu. – Atributele se referă strict la dimensiunile și greutatea obiectului, – ca să fie clar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha! Foarte bine, voioșia ne menține!
ApreciazăApreciază
Mi-am permis sa raspund astfel. Ca sa ne incurajam. Poemul dumneavostra atinge. imi place foarte mult!
Sinelui
peste parcuri, hiperaciditatea unei ploi gălbuie stropind praguri de case părăsite
scaune negre, orientate spre vest, tranc-tranc, în perioadă de vânt zgomotoase
orașul epuizat în resurse s-a mutat la subsol. singuri pe străzi, adulmecăm câinește
pustiul (avem nevoie de un ritual de supraviețuire), ne place să credem că suntem
continuitatea dintre betoane, trasabilitatea, eventual, necesară. peste poduri, ca în
fiecare dimineață o ceață afumată, fluviul docil, nici urmă de valuri, își depune apele
disponibile în subteran, le trimite la începuturi. în orașul de acum, nimic nu se simte,
nimic nu se vede, doar noi, deconectați de vibrații, la adăpost de prea multa lumină
ne ținem încă minte unul pe altul, ne încurajăm plânsetele, evacuarea în formă lichidă
a mialgiilor sedimentate în mâinele incert al ușilor închise. evaluări potențiale indicau
coborâri precipitate. te las pe tine să alegi costumul ceremoniei, să faci primul pas în
falia memoriei, să eliberezi sertarul, în fereastra liniștii odihnit să aștepți, dar nu îmi
cere să șterg eu urmele noastre, să îngheț și să ard ultima picătură din apa de pe urmă
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Frumos și poemul!
ApreciazăApreciază
onorata, va multumesc si eu
ApreciazăApreciază
Minunat! Alexa Visarion îmi vorbește mereu despre BUCURIILE ADEVĂRATE… Cred că astea sunt: bucuriile ,,fără de foloase!” (L. A.)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și mie mi se par adevarate….
ApreciazăApreciază
Un discurs profund, ușor amărui, dar atât de bine condus înspre cititor!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulrumesc fumos
ApreciazăApreciază
Nu e de comentat ! E de simtit . Multumesc frumos ca am acces la asa ceva !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu mare drag. Mulțumesc și eu.
ApreciazăApreciază
Simplu și melancolic, felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci…
ApreciazăApreciază
Nevăzutul ca nevăzutul dar asta, nemaivăzut: ”în marea noapte de smoală topită și rece”…simultan cu Dante și Alighieri…E grele cuvintele și doare, Maitre!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ștou eu? poate n-ar trebui să doară, numa să împace….
ApreciazăApreciază
Imi place poza de explorator la pol , dupa vanatoarea de traficanti de tigari cu filtru…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu filitru neapărat! Chiar și cigarillos la fel!
ApreciazăApreciază
„Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi…”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce faina e poezia asta…
ochelarii – obiectul cel mai folositor scriitorului, o unealta opusa nevederii
pe masura ce nevazutul coboara, utilitatea stricta devine inutila dar obisnuinta caldura tot mai pretioasa
si aici nevazutul are mai multe sensuri
cel crepuscular, cel inspirational, cel fizic…
dar el vine si ne transforma, din mult fae putin si inutil
din putin face poezie
iar ea, iata, nu mai are nevoie de ochelari – nici conceptuali, nici conjuncturali, nici de epoca, nici de eveniment, dar nici de moarte
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi, aceia conectaţi la dvs, vă mai dorim în lumină !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Și eu mă doresc!
ApreciazăApreciază