Liviu Antonesei – Nevăzutul care coboară


A sosit ieri pe neașteptate și azi s-a definitivat. Sau așa cred eu. În unele tradiții, transccendentul este numit și nevăzutul, dar chiar habar n-am dacă acest lucru, această asociere a fost produsă de subconștientul meu…

Nevăzutul care coboară





Cînd lungul amurg se va preschimba

în marea noapte de smoală topită și rece,

va rămîne lipit de degete gestul mecanic

al mîngîierii tocului inutililor ochelari –

atît de negru, atît  de neted și atît de cald

sub atingere obsesivă…





precum toiagul de măslin mîngîiat

de cel împărțit între șapte cetăți,

poate mai multe, sau rama de jos

a țiterei mereu mîngîiată în ritm…





Cîndva asta se va petrece, dar voi avea

degetele antrenate pe tocul atît de negru,

atît de neted, atît de cald, atît de zadarnic –

marile bucurii sînt cele fără de foloase!





3 – 4 Aprilie 2021

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Nevăzutul care coboară

  1. Francisko zice:

    Ai dreptate, acelea sunt marile bucurii, ele trebuie să te facă fericit, înluminat, bogat în trăiri. Lucrurile care se pot lăsa moștenire nu aduc decât iluzia bucuriei.

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// nu-mi bat capul
    cu doi
    cu unul
    intelectul rătăcește
    un farmec neostoit al simțirii
    dar mai cu seamă ridicolul fără margini pe care limbajul
    experiența încurcând
    și un plus adus de fiecare cadru
    alfred hitchcock însuși ar fi avut de învățat
    încât vorbind într-una dintre ipostazele timpului trecut
    să nu continui
    marea
    enorma realizare este relativizarea nostalgiei
    dacă un melancolic ca mine a înțeles
    slavă Domnului
    cât de insignifiantă e tânjirea după ceea ce nu se mai poate întoarce
    atunci
    nothing else matters

    Apreciază

  3. vesbac zice:

    Minunată, tragică împăcare!

    Apreciat de 1 persoană

  4. vesbac zice:

    Da! Asta o știu bine și eu, care împlinesc chiar azi 80 de ani: altă ieșire nu e!

    Apreciat de 1 persoană

  5. vesbac zice:

    Voioșie am cât încape. Dovadă? V-am trimis ediția definitivă, revăzută, a „Gresiei albastre”, – probabil că o veți primi mâine. Mă distrez închipuindu-mi ce veți zice când veți vedea cărțoiul acela mare și greu. – Atributele se referă strict la dimensiunile și greutatea obiectului, – ca să fie clar.

    Apreciat de 1 persoană

  6. elsadorvaltofan zice:

    Mi-am permis sa raspund astfel. Ca sa ne incurajam. Poemul dumneavostra atinge. imi place foarte mult!

    Sinelui

    peste parcuri, hiperaciditatea unei ploi gălbuie stropind praguri de case părăsite
    scaune negre, orientate spre vest, tranc-tranc, în perioadă de vânt zgomotoase
    orașul epuizat în resurse s-a mutat la subsol. singuri pe străzi, adulmecăm câinește
    pustiul (avem nevoie de un ritual de supraviețuire), ne place să credem că suntem
    continuitatea dintre betoane, trasabilitatea, eventual, necesară. peste poduri, ca în
    fiecare dimineață o ceață afumată, fluviul docil, nici urmă de valuri, își depune apele
    disponibile în subteran, le trimite la începuturi. în orașul de acum, nimic nu se simte,
    nimic nu se vede, doar noi, deconectați de vibrații, la adăpost de prea multa lumină
    ne ținem încă minte unul pe altul, ne încurajăm plânsetele, evacuarea în formă lichidă
    a mialgiilor sedimentate în mâinele incert al ușilor închise. evaluări potențiale indicau
    coborâri precipitate. te las pe tine să alegi costumul ceremoniei, să faci primul pas în
    falia memoriei, să eliberezi sertarul, în fereastra liniștii odihnit să aștepți, dar nu îmi
    cere să șterg eu urmele noastre, să îngheț și să ard ultima picătură din apa de pe urmă

    Apreciat de 1 persoană

  7. elsadorvaltofan zice:

    onorata, va multumesc si eu

    Apreciază

  8. ionfercu zice:

    Minunat! Alexa Visarion îmi vorbește mereu despre BUCURIILE ADEVĂRATE… Cred că astea sunt: bucuriile ,,fără de foloase!” (L. A.)

    Apreciat de 2 persoane

  9. Enea zice:

    Un discurs profund, ușor amărui, dar atât de bine condus înspre cititor!

    Apreciat de 2 persoane

  10. Eugenia Magda Mitrasca zice:

    Nu e de comentat ! E de simtit . Multumesc frumos ca am acces la asa ceva !

    Apreciat de 2 persoane

  11. Simplu și melancolic, felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  12. seahorse zice:

    Nevăzutul ca nevăzutul dar asta, nemaivăzut: ”în marea noapte de smoală topită și rece”…simultan cu Dante și Alighieri…E grele cuvintele și doare, Maitre!

    Apreciat de 1 persoană

  13. rameau zice:

    Imi place poza de explorator la pol , dupa vanatoarea de traficanti de tigari cu filtru…

    Apreciat de 1 persoană

  14. Anonim zice:

    „Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi…”

    Apreciat de 1 persoană

  15. Poetry855 zice:

    ce faina e poezia asta…

    ochelarii – obiectul cel mai folositor scriitorului, o unealta opusa nevederii
    pe masura ce nevazutul coboara, utilitatea stricta devine inutila dar obisnuinta caldura tot mai pretioasa
    si aici nevazutul are mai multe sensuri
    cel crepuscular, cel inspirational, cel fizic…
    dar el vine si ne transforma, din mult fae putin si inutil
    din putin face poezie
    iar ea, iata, nu mai are nevoie de ochelari – nici conceptuali, nici conjuncturali, nici de epoca, nici de eveniment, dar nici de moarte

    Apreciat de 1 persoană

  16. Elena Larsen zice:

    Noi, aceia conectaţi la dvs, vă mai dorim în lumină !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s