Pe 27, m-au vizitat de fapt două poezii, Bătrînul, postată a doua zi, și aceasta pe care o postez acum. Nu par legate între ele, dar așa au sosit…
Socrate
Este numit pe bună dreptate marele sofist –
a smuls pe cont propriu gîndirea
din văzduhul nevăzut și a reașezat-o cu grijă
în piețe, în palatele și colibele oamenilor,
a reușit să invadeze și un celebru butoi locuit
vreme de mii de ani, legiuni de sofiști mititei
au aruncat-o în ungherele cele mai ascunse,
fiecare după nebunia sa, au îngropat-o sub
maldăre de cuvinte goale și fără rod…
doar păsări singuratece, așezate pe crengi
de carpen, iar alteori de arțar, încercau
s-o țină vie prin respirație aerrificială.
de undeva de sus, satyrul privește zîmbind
și se întreabă dacă nu e vremea reîntoarcerii.
Sau poate de data aceasta va bea
paharul de cucută de la bun început!
27 Martie 2021, în Iași
@ntonesei's blog 
Da,da, paharul amărăciunilor noastre, să îl bea el?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poate nu degeaba o carte a lui Maurice Clavel se chema Nous l”avons tous tue….
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, genialul moșitor și băutor de cucută a inspirat și inspiră. Nu mă pot stăpâni, dar promit să fie ultima oară, trebuie să-i întorc oglinda unei poezii din 1980, poate un an mai târziu:
Elevii mei sunt bogați,/ ei își iubesc maestrul/ și stimează sărăcia;// și sunt liberi cât timp/ gândurile lor/ nu au opreliști/ și nu vor face plecăciuni/ la genunchiul trecător/ al vreunei puteri străine;// chiar davă nu vorbesc/ nici o altă limbă,/ sclavii nu sunt greci (Socrate).
Da, poate a venit vremea reîntoarcerii, poate am avea multe de învățat, dar suntem oare destul de maturi pentru o asemenea lecție?
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Nu umbla cu promisiuni din astea! Revino cu texte de cîte oti simți nevoia! Mulțumesc frumos. În ce privește reîntoarcerea, am senzațiacă și Socrate e sceptic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam frumos.
Cum ar putea fi altfel, cu ce temei?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, problema e a fundamwnrului….
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe poezieproza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poezie profundă. Felicitări!
”Există o singură forță a binelui – cunoașterea, și o singură forță malefică – ignoranța.” (Socrate)
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Absolut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciază
cucuta, bauta repetat, in cantitati mici, ne tine la adapost de otravuri mai puternice. un poem cu polivalente sensuri, in care amarul nu e chiar atat de sumbru, doar… vremea reintoarcerii. si orice revenire, orice inceput de ciclu e un alt pahar cu ceva otrava, asa devenim imuni…sau speram sa devenim la un moment dat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu cred că mai degrabă sperăm decît devenim, dar eu sînt pesimist de felul meu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
absolut! pe mine cuvantul pozitiv (mie imi place realitatea cu toate scarbele ei) ma irita nevoie mare (de aceea Pozitiv la patrat…) aveti perfecta dreptate!
ApreciazăApreciază
Zi inspirată ai avut! Trăiască Socrate și poetul!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să trăiască!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu întâmplător merg simpatiile către Socrate. Avem două spirite cucerite tulburător de euristică. S. și L.A.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc…
ApreciazăApreciază
pai si noi tinem de cultura Cucute(n)i
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa care va-să-zică! Mă bucur că îți merge feed back-ul…
ApreciazăApreciază
Mulțumim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu!
ApreciazăApreciază
doi copaci: carpenul, alb, care se spune ca atrage dracii si artarul, al indragostitilor. pasarea ca simbol al sufletului intretine, dar artificial, gandirea, poposind ori in conflict, ori in iubire. impreuna ca imagine, ar fi un martisor, o primavara, un inceput.
Shakespeare zice ca cine bea cucuta poate vedea invizibilul. – „Macbeth”.
As zice ca Satir se temea
un gand obraznic ma intreaba: cine e Satir? il las asa 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, ma chere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
de cate ori citesc poeziile acestea, parca ma gasesc in fata unui tablou de René Magritte. (pe care, de altfel, chiar am fost sa il vad la Bruxelles). sunt clare, fotografice la prima vedere. ramai cu ele in minte, cu enigma lor. apoi, incet, mintea se deschide. acelasi lucru se intampla si cu povestile, se strecoara in lumea asta ca niste fapte domestice, aproape intime, in sensul ca iti par firesti. apoi descoperi ca ai fost contaminat cu altceva 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci encore! Îm Magritte ne întîlnim. În două drumuri la Bruxelles, l-am văzut, după decenii de uitat la reproduceri, mai bune sau mai puțin bune…
ApreciazăApreciat de 1 persoană