Aveam poezia asta de la ediția trecută, dar reducerea programului Cercului la o singură zi – bun, sigur că încep de luni seara, măcar cu Uvertura! – a trasferat-o la ediția de azi. Dar prin asta nu-și pierde nimic din frumusețe…

Dana Tudose-Tianu – Scara laterală
De la fereastra din dormitor vad niste trepte ale casei de vizavi
Vopsita, parca fara rost, jumatate-n galben, jumatate gri.
Ma intreb de ce au construit o scara
Pe latura casei care care nu da in strada ;
Ascunsa, intre copaci, de lumina,
Se intrezareste, printre ramuri, la mine-n gradina.
N-am vazut vreodata pe cineva urcand-o
Scara asta pare construita pentru oaspetii muti
Care-ar vrea s-o urce fara sa fie vazuti.
Asta ma face sa ma intreb, oare,
De cate ori, in viata, am intrat pe scari laterale
In case ale caror intrari principale
Erau incuiate ori ascunse sub iedera cataratoare
Sau blocate pe dinauntru cu mobile impunatoare.
Am intrat, va spun drept, daca pe inserat
Am trecut, uneori, pe sub un geam luminat
Si-am simtit, dinauntru, ca ma cheama si-ar vrea
Sa-si deschida din usi sub privirea mea
Sa-mi arate pereti inalti, acoperiti de carti vechi
Cheile casei, zornaind, sa le pun cirese, la urechi,
Sau, din taste de Olivetti la care-a scris un Escu faimos
Sa-mi dea Braul Cosanzenei cel norocos.
Aranjate frumos, decorate cu gust
Usa principala si-o deschid catre holul ingust
Casele care la strada isi arata, tencuita, fata
Si pe-ale caror scari laterale nu se urca dimineata.
Frumos!
ApreciazăApreciază