Liviu Antonesei – Păsările, poeții…


Cum am spus că nu voi mai ocupa spațiu la rubrica săptămînală a Cercului…, postez acest scurt poem aici. A sosit aseară tîrziu, după ce am primit vestea morții lui Adam Zagajewski. Erau primele cinci versuri, aproximativ în formularea de acum. Dimineață, micul poem a simțit nevoia unei anume rotunjimi finale. A ieșit ce e mai jos…

Păsările, poeții…





Cînd iarna își scutură ultimele cojoace

se întorc grăbite păsările călătoare

și tot atunci, într-o ciudată simetrie,

la fel de grăbiți ne pleacă poeții…





Lawrence, Adam privesc lumea de sus,

sar nu cum șoimul își pîndește prada,

nu ca rațele sălbatece în bătaia puștii –

vulturii imperiali se topesc în văzduh…





21 Martie 2021, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Liviu Antonesei – Păsările, poeții…

  1. Ce simplu și frumos, cristalin e poemul!

    Apreciat de 1 persoană

  2. seahorse zice:

    Da…frumos! Și titlul– ca un inspir, în aerul tare al poeziei…
    Mulțumiim!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vasilica Ilie zice:

    Frumoasă asociere între poeți și păsările călătoare. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  4. elsadorvaltofan zice:

    Ce se poate spune la trecerea unui poet decat o poezie…poetul doar trece, nu dispare, precum vulturii imperiali doar se topesc, nu dispar. Poeti nemuritori pentru cititori nemuritori. Perfecta simetrie. Minunat!

    Apreciat de 1 persoană

  5. ionfercu zice:

    ,,vulturii imperiali se topesc în văzduh…”………………. Ce frumusețe! O poveste de dragoste într-un singur vers!…😍🤗

    Apreciat de 1 persoană

  6. Poetry855 zice:

    aceeasi atmosfera detasata, nostalgica
    din poemul adevarata eternitate…
    o continuare

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.