Cercul Poeților Apăruți (1) – Alexandru Ovidiu Vintilă: peste hotarele păsărilor


Iată și cel de-al treilea poem din excepționalul recent volum al poetului din Suceava, Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor] (Editura Charmides, 2021). Frumos poem, lecură plăcută. Voi reposta coperta cărții, ca să o recunoașteți ușor la librărie…

peste hotarele păsărilor

păsările înalte ale somnului

pe când pretindeai

că bate un soare

subțire și limpede

într-o duminică. Și pretutindeni era

haos

dinspre seară spre dimineață

lucrurile se schimbau

într-o stare

de

venerație

oarbă

***

sângele

de obicei curge

te ascultă precum un șarpe de casă

un animal ghemuit e câinele credincios

din camera de alături

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (1) – Alexandru Ovidiu Vintilă: peste hotarele păsărilor

  1. Poetry855 zice:

    poezie fara timp… fain

    Apreciază

  2. Roata de la Runc zice:

    Avea Bistrița trei feciori,
    Bistrița, pfahlburg transilvan,
    Cu Deneș, Suciu și Ivan,
    Cu pană-n clop, cu vânători,
    Și jucau Roata de la Runc
    Dragnioți din Roșiori.

    Toți, ca lăcustele-n costrei,
    Săreau pe sus, mișcau pe jos,
    Când rodeau imașul neros
    Vasile se-adâncea în ei
    Și jucau Roata de la Runc:
    “Trei, Doamne, și toți trei!”

    Sprinteni ca niște vinderei,
    Rapizi ca gândul unui prunc,
    Trei feciori joacă azi bărbunc
    Ori cazacioc? Trei pesedei
    Se dau de-a roata, lângă Runc:
    “Trei, Doamne, și toți trei!”

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.