Umor (6) – Dan Cristian Ionescu: Romanul lui Ilzi, fecioara geto-dacă (10)


Și iată vine partea a doua a scrisorii primită de Ilzi și, odată cu ea, vestea bună că auctorele a mai găsit cîteva episoade din romanul fecioarei, copilei și femeii geto-dace, care a sytrăbătur secolele. Ce spun eu secole, mai bine de două milenii…

                             ILZI A PRIMIT O SCRISOARE! (2)

          Cînd am terminat de citit şi de meditat, m-am dus în birou.  Aici, Ilzi terminase şi ea atît teza de doctorat cît şi sticla de ţuică, gîndindu-se dacă are timp să înceapă una nouă. Nefiind în mintea ei, nu pot să ştiu dacă vroia să înceapă o nouă teză de doctorat sau să înceapă o nouă sticlă de ţuică.

          Ilzi s-a uitat la mine tulbure şi plină de speranţă şi m-a întrebat:

          – Ce părere ai?

          – Ilzi, eu zic să o ajuţi. La urma urmei, este vorba de tatăl tău.

          – Îţi mulţumesc – mi-a zis Ilzi.

          S-a ridicat, şi-a strîns lucrarea de doctorat şi apoi, după un moment de pauză, m-a întrebat:

          – Pot să mă duc la WC?

          M-am întristat: să ceri voie să faci pipi în casa pe care eu încă o consideram a noastră? Asta însemna că Ilzi nu o mai consideră la fel, că nu o mai consideră casa ei.

          La ieşirea de la WC, aranjîndu-şi hainele, m-a întrebat, formal, parcă din obligaţie:

          – Şi, la Vaideeni, la Corbi, ce mai este?

          – În general bine, dar toată lumea îţi simte lipsa şi întreabă de tine.

          A vrut să spună ceva, dar a renunţat. Ce situaţie penibilă! Niciodată între noi nu existase vreun moment de stinghereală, dar acum parcă ne despărţea o lume întreagă. Simţeam cum şi ea, ca şi mine, are de spus atîtea, dar nu spuneam nici unul. Începeam să cred că nu este fericită în căsătoria ei şi că regretă că m-a părăsit – era suficient să o spună, dar ea nu o spunea. Uitaţi-vă şi voi în ce hal o adusese boul de Mutu, care după aia, a mai şi ratat penalty-ul decisiv din meciul cu Italia!

          S-a apropiat de ieşire şi, din uşă s-a întors din nou spre mine:

          – Nu am uitat că la anul, finuţa Monica ajunge la majorat. Te rog să-i transmiţi din partea mea la mulţi ani, să-i urezi tot ce-şi doreşte şi tot binele din lume, să-i aminteşti că eu ţin în continuare la fel de mult la ea. Transmite la fel şi finuţului Nicu, şi finişorului Bogdan. Spune-i ca mi-ar fi plăcut enorm să particip la petrecerea pe care finuţul Nicu sînt convinsă că o va organiza perfect, dar Monica mă va înţelege – acum, sînt femeie măritată şi nu mai pot veni. Dar o să-i trimit prin DHL un cadou frumos.

          M-am uitat lung la Ilzi care, la uşa de ieşire, şovăia totuşi să plece de tot. În mintea mea roiau mii şi mii de întrebări, care pe loc îmi păreau toate la fel de importante. Nu ştiam cu ce să încep. Şi atunci am întrebat:

          – Ilzi, dacă tot eşti aici, nu ai vrea să-mi cîrpeşti chiloţii de tablă? Uite, de atîta muncă în grădină, mi s-au rupt în cur.

          Ilzi s-a uitat la mine cu o tristeţe care spunea infinit mai mult decît vorbele ei, şi mi-a răspuns:

          – Îmi pare rău, dar nu pot. Acum, eu sînt femeie măritată, aşa că nu mai pot să cîrpesc chiloţii unui alt bărbat. Nici măcar în cur.

          Răspunsul ei m-a dat peste cap totuşi mai puţin decît credeam, aşa încît întrebările  mele au venit în avalanşă:

          – Ilzi, cred că am dreptul să ştiu: timp de 20 de ani fără 9 luni cît am stat împreună, din care scădem o lună de vară din 1988 cînd ai fugit cu Lăcătuş şi cele trei luni din vara lui 1996 cînd ai fugit cu Năstase, în fiecare seară la culcare (iar vara şi înaintea somnului de după amiază) îmi şopteai la ureche că mă iubeşti. Este dreptul meu să ştiu: m-ai iubit vreodată cu adevărat? Şi cred că mai am dreptul să ştiu, cînd m-ai părăsit, cine a avut dreptate: Maria cea de Mangop, care a spus că m-ai părăsit fiindcă nu te-am dus la Predeal şi în cluburile de fiţe? Maria Voichiţa, care a spus că m-ai părăsit fiindcă nu am făcut niciodată dragoste cu tine? Finuţa Monica, cea care a spus că m-ai părăsit fiindcă nu te-am luat cu acte? Sau boieroaica Rita, care nu mai ştiu ce a spus sau dacă a spus ceva pe această temă?

          Cu o privire impenetrabilă ca cea a sfinxului, pe care de altfel îl cunoscuse personal cu ocazia Jocurilor Olimpice de gătit cartofi pai cu mujdei şi murături în oţet organizate în 1992 în Egipt (desigur, şi atunci obţinuse titlul olimpic), din pragul uşii, Ilzi a spus:

          – Asta doar Dumnezeu ştie. Nu încerca să pătrunzi sufletul femeii, fiindcă nu poţi.

          – Bine, bine (m-am grăbit eu) dar după Maria Voichiţa, nu de pătruns sufletul era vorba…

          Ilzi însă plecase, lăsîndu-mă nedumerit. Dacă ar fi fost vreo proastă, chiar eu i-aş fi spus: “Du-te dracului de proastă!” (Doamne, iartă-mă!). Dar problema asta nu se punea – superinteligenţa lui Ilzi a constituit argumentul esenţial în fundamentarea teoriei egalităţii în drepturi a femeii cu a bărbatului. Ilzi avea toate calităţile de pe pămînt, şi aproape nici un defect. Fiindcă totuşi era om şi nici un om nu este fără de păcat, avea şi ea un păcat mic, un păcăţel: se simţea, în trecut, puţină trufie în vorbele ei cînd vorbea despre dragostea pe care mi-o purta. Dar asta era tot ce i s-ar fi putut reproşa – mai mult, nici chiar patriarhul nu-i putea găsi.

          Săraca de ea! dacă ar fi ştiut în acel moment că, dacă mi-ar fi cerut, eram pregătit să fac dragoste cu ea! Dar a plecat fără să afle. Şi de atunci, nu am mai văzut-o niciodată. Deşi, a trecut o săptămînă. Dar nu a lăsat nici cheile. Asta, zic eu, este totuşi un semn bun. Deci, mai există un licăr de speranţă…

          Fetelor, vă rog mult, spuneţi-mi voi ce înţelegeţi din toate astea, fiindcă eu nu mai înţeleg nimic. Mi-aduc aminte (spre să nu vă deranjeze că trec de la una la alta, dar credeţi-mă că sînt foarte tulburat) cum în 1995, după ce Ilzi enunţase în scris, pentru prima dată în istoria omenirii, legea acririi oţetului din vin, la banchetul de la închiderea sesiunii, preşedintele Academiei de ştiinţe din Bangladeş, care se matolise, a luat microfonul şi după ce a declarat că, dacă el nu a fost în stare să descopere această lege înaintea lui Ilzi, îi este ruşine să fie bărbat, în final, între două “hîc”-uri, i-a cerut lui Ilzi să fugă cu el în lume. Plină de demnitate, Ilzi i-a spus că aşa ceva nu se poate, fiindcă acasă o aşteaptă bărbatul pe care îl iubeşte. De supărare, preşedintele a borît. Vă daţi seama cît de mîndru m-am simţit să aud în direct declaraţia lui Ilzi, întrucît ceremonia a fost transmisă de un post particular TV al cărui nume nu-l menţionez ca să nu-i fac publicitate mascată. Este adevărat că anul următor Ilzi a fugit trei luni la mare cu Năstase, unde soarele a fost atît de dogorîtor încît s-a întors pîrlită foarte rău, aşa că în prima săptămînă a lucrat la teza de doctorat numai în pat, stînd întinsă pe burtă, dar cel puţin atunci s-a întors.

          Ca să revin: aceasta este fetelor povestea scrisorii pe care a primit-o Ilzi şi pe care m-am grăbit să vi-o spun.

          Ar fi trebuit, poate, mai întîi de scrisoare şi mai întîi de orice altceva, să vă povestesc cronologic capitolele cele mai importante din viaţa lui Ilzi, legate direct ori indirect de Ilzi sau de apropiaţii ei, dar am considerat că pentru reabilitarea baronesei, este bine să vă aduc la cunştiinţă imediat cele de mai sus. În rest, mai am multe, foarte multe să vă povestesc.

          Să vă povestesc cum l-a cunoscut Ilzi într-o dimineaţă geroasă de sîmbătă de ianuarie din a doua jumătate a anilor ‘20, la Slatina, sub podul de peste Olt, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu personal (vrăjit de calităţile de gospodină ale lui Ilzi, acesta şi-a propus în acel moment că dacă va scăpa de prigoana siguranţei burghezo-moşiereşti şi va avea un băiat, ar vrea foarte mult ca Ilzi sa-i devină noră). Ţin să precizez faptul că cei doi erau pe atunci doi copii (ca Adam şi Eva în paradis) astfel încît nepurtînd chiloţei (el avea o cămaşă de noapte veche a mamei sale Alexandrina, iar Ilzi, ca şi mai tîrziu la Vaideeni, aceeaşi rochiţă scurtă şi subţire din bumbac), vrînd-nevrînd s-a întîmplat ca stînd ei pe ciuci şi dînd cu lopăţica şi găletuşa în nisipul îngheţat (Ilzi gătea în acea sîmbătă pentru puradeii orfani din judeţul Olt) să-şi vadă reciproc păsărica respectiv cocoşelul – CNA a apreciat însă că aceasta constituia nuditate nonsexuală, imagini de o naturaleţe şi o puritate deosebite, astfel încît materialul a fost declarat accesibil şi minorilor.

          Să vă povestesc cum am cunoscut-o în august 1967 la matul din Cojasca pe Maria cea de Mangop (care pe atunci era doar o gîgîlice, de abia în toamna aceea urma să meargă la şcoală), cea mai bună prietenă a lui Ilzi şi care tocmai se mutase aici cu familia ei din frumosul sat moldovenesc în care se născuse, pe malul Ozanei cea frumos curgătoare (şi în care făcea baie goală, astfel încît la vîrsta de aproape 5 ani a trezit pofte ascunse şi nesănătoase unor belgieni pedofili, veniţi în România la o vînătoare în Carpaţii Orientali – doar frica de temuta securitate, omniprezentă, i-a împiedicat pe aceşti perverşi libidinoşi şi băloşi să nu treacă la fapte mîrşave, care ar fi putut să o marcheze psihic pe viaţă pe tînara copiliţă care era pe atunci Maria cea de Mangop; dar ajunşi înapoi acasă, aceştia au povestit cele văzute în clubul de pedofili din care făceau parte, astfel încît după 1989, cînd în România s-a instaurat democraţia, ţara s-a umplut de pedofili belgieni precum şi de alte naţionalităţi). Fratele ei, la vîrsta de nici trei ani, se căţărase pe masa de lucru a tatălui lor, pusese la gură sticla de ţuică şi se îmbătase. După cum ştiţi, în prezent Maria cea de Mangop a cumpărat apartamentul familiei Bercovici şi din motive pe care nu le înţeleg face scandal cînd se pomeneşte de originile ei moloveneşti, deşi acestea ar trebui să fie un motiv de mîndrie.

          Să vă povestesc viaţa amoroasă şi tumultuoasă, dar tristă şi nefericită a lui Ilzi. Într-adevăr, Ilzi a dormit în paturile mai multor bărbaţi, dar din lipsă de dovezi nu pot spune mai mult despre ce se întîmpla în dormitor. Singura chestie certă este cea despre care ştiţi deja, cînd în vacanţa de vară dintre clasele XI-XII, a renunţat la virginitate pe un prosop chinezesc flauşat de 1,20/0,50 m. pe malul mării, aproape de ieşirea din Eforie, împrejurare pe deplin dovedită prin toate probele din dosarul făcut de securitate. Despre ce s-a întîmplat în paturile atîtor bărbaţi celebri (români cu toţii, căci Ilzi este patrioată) cu care Ilzi a stat în decursul anilor, nu putem şti – singurul lucru cert este că aceştia fugeau la un moment dat de ea datorită complexelor de inferioritate care le erau provocate de inteligenţa peste măsură a lui Ilzi. Desigur, este posibil să fi întreţinut şi cu aceştia ori cu unii dintre ei raporturi sexuale sau alt fel de relaţii sexuale, dar la urma urmelor asta o priveşte doar pe ea, ca o femeie liberă, mîndră şi emancipată ce este.

          Să vă povestesc cum l-am cunoscut eu în vara lui ‘76 la berăria “La 5 lei” pe Samuel (fost Şmuel) Bercovici iar după trei ani şi pe proaspăta lui soţie, Eva (pe numele de fată Herşcovici). Din păcate, datorită unor apucături de natură sexuală ale proaspetei familii Bercovici, CNA-ul a hotărît că acest capitol nu poate fi parcurs de minori nici măcar în prezenţa ori cu acordul părinţilor sau familiei, astfel încît în acest moment finuţa Monica nu are încă voie să îl citească.

          Să vă povestesc cum şi-a dat Ilzi seama, într-o noapte din toamna lui ‘85, la vila de protocol de la Snagov, că viaţa ei alături de Nicu nu are nici un viitor şi să vă mai povestesc despre cearta cruntă de a doua zi (care încă constituie secret de stat) din buda luxoasă şi cu robinete din aur a vilei, dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu personal (care o aprecia enorm pe Ilzi şi o vroia de noră) şi scorpia aia bătrînă (care o ura pe Ilzi fiindcă, spre deosebire de ea, Ilzi îşi lua doctoratele pe bune, prin propriile merite, prin inteligenţă, abnegaţie şi o muncă enormă).

          Să vă povestesc perioada dintre după amiaza zilei de 23 august 1986 cînd am cunoscut-o pe Ilzi (care în chiar dimineaţa acelei zile cîştigase în Iugoslavia medalia de aur la Balcaniada de clătite şi gogoşi cu magiun) şi noaptea de 31 oct./1 nov. 1986, cînd, povestindu-mi despre teza ei de doctorat, privitoare la capre, la care lucra în acel moment, m-a cîştigat definitiv cu inteligenţa şi cunoştiinţele sale, hotărîndu-ne să ne mutăm împreună.

          Să vă povestesc despre acea minunată noapte de la sfîrşitul lui 1987 ori începutul lui 1988 (nu mai ţin minte exact, dar atunci la telejurnalul de noapte se dădea vizita de lucru cu elicopterul a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal la o serie de IAS-uri şi CAP-uri din judeţele Olt, Argeş, Dîmboviţa şi Teleorman) cînd am fost la un pas să fac dragoste cu Ilzi (acum, privind în urmă, îmi pare rău că ea nu a insistat în decursul anilor – poate astăzi, viaţa noastră ar fi fost altfel).

          Să vă povestesc întîlnirea din primăvara anului 2005 de la recepţia organizată de Ambasada Republicii Norvegia, dintre Ilzi, proaspăta cîştigătoare a medaliei de aur la Campionatele mondiale de ouă fierte organizate în Botswana şi Elena Udrea, la acel moment consilieră la Cotroceni

          Să vă povestesc cum, într-o zi ploioasă din vara lui 2007 (a doua zi a fost frumos), premierul Tăriceanu şi-a trimis slugile la Vaideeni sperînd să afle de la mine ceva compromiţător despre Ilzi, care să-i folosească în lupta cu preşedintele Băsescu (ştia că în iunie 2006, Ilzi fusese cu Băsescu la Paris).

          Să vă povestesc întîlnirile de la Livada cu vişini pe care în ultimii doi ani (după fuga lui Ilzi) le-am avut la cîte o bere cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu personal (evident că eu plăteam berea, fiindcă vă daţi seama că el jos nu avea Roni, cum de altfel nu a avut niciodată parte nici de Roli). Să nu vă miraţi că ne-am împrietenit, dar şi lui, cînd ieşea din tură de la cazane, îi făcea plăcere să vină la suprafaţă şi să bea o bere. Ne-am iertat reciproc (eu l-am iertat pe el – pentru demolare, el m-a iertat pe mine – pentru revoluţie) şi ne-am împrietenit, fiindcă totuşi aveam multe lucruri în comun. Săracul bătrîn! Avea trei teme favorite de discuţie: 1) cum nenorociţii care l-au trădat, au trădat după aia şi România; 2) cum îl chinuie şi acum, sub pămînt, coropişniţa aia bătrînă şi 3) regretul că nu a avut-o pe Ilzi drept noră. Cred că de fapt ultima chestie ne-a apropiat cel mai mult. Voi să nu fiţi dezgustate de faptul că şi după moarte i-au rămas problemele de prostată, astfel că una-două se ridica de la masă ducîndu-se la budă, de unde la întoarcere, pe cracul stîng al pantalonului, imediat sub prohab, se vedea prelingîndu-se o pată umedă, proaspătă, din care iarna ieşea un abur călduţ. Deh! De la revoluţie încoace, nu o mai avea la dispoziţie pe tînăra subofiţereasă de la Direcţia  a cincea, absolventă şi a unei şcoli de moaşe, care pînă în 1989 îl ajuta în astfel de situaţii, la scuturat.

          Vă precizez însă că în ce priveşte unele capitole, în care există derapaje de limbaj în special din partea Evei Bercovici (fostă Herşcovici) şi Elenei Udrea, CNA-ul încă nu a stabilit cu exactitate căror categorii de vîrstă se adresează acestea. De asemenea, CNA-ul încă mai stă şi cugetă asupra regimului nopţii aceleia de la sfîrşitul lui 1987 sau începutul lui 1988, pentru a stabili cui îi este accesibil. În rest, totul e în regulă.

          S-ar putea să va mai scriu şi un capitol neplăcut mie, despre lucruri care mă supără: este vorba de carenţe care încep să apară tot mai des în educaţia finuţei Monica. În ultimul timp ea a devenit foarte păcătoasă (a încălcat o înţelegere pe care o făcuse cu Moş Crăciun acum vreo 7 ani, pe vremea în care Isabela rămăsese borţoasă cu Fernando, şi din cauza asta se pare că a murit tata), necuminte (nu vrea să cultive fasole nebună-nebună şi nici să vină la Învîrtita Dorului), huliganică (face glume nelalocul lor pe seama persoanelor în vîrstă, dovedind astfel o lipsă de respect) şi cu pretenţii absolut exagerate (voi ştiţi că ea nu mai merge în casele cu closet din scînduri, dacă nu există hîrtie igienică vert-nil? Iar colac peste pupăză, inspirată din filmele americane, ca şi fetiţa de 11 ani din judeţul Neamţ, finuţa vrea să ajungă mai repede la majorat ca să poată juca în filme porno! Nu am fost de faţă cînd i-a spus finuţului Nicu dorinţa ei, dar nu mi-e greu să-mi dau seama ce reacţie a avut Nicu, om serios şi sobru, care glumeşte doar duminica, şi atunci numai după slujba de la biserică. Evident, Nicu s-a supărat şi o săptămînă nu i-a mai dat finuţei nici o ţuică. Să vedeţi ce le poate trece prin minte copiilor de azi: finuţa s-a dus la Piteşti să-l reclame la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului! – dar nu a primit nici aici ţuică._Ei bine, dacă vă uitaţi atent, toate acestea s-au întîmplat în ultimii doi ani, de cînd Ilzi nu s-a mai ocupat de educaţia finuţei. Cu alte cuvinte, de vină este tot boul de Mutu. Eu înţeleg că joaca, şaga, poznele sînt specifice copilăriei dar cred că în ultimii doi ani finuţa a început să exagereze şi alunecă pe o pantă pe care noi, la vîrsta ei, nu ne permiteam. Finuţa nu îşi dă încă seama că o dată ajunsă la majorat, pe lîngă faptul că dobîndeşte drepturi legale care nu îi vor folosi la nimic (este evident că finuţul Nicu nu o să o lase să joace în filme porno), va dobîndi şi noi obligaţii, va trebui să dovedească maturitate şi responsabilitate, va pierde drepturile de copil (inclusiv alocaţia de stat) iar poznele îi vor fi iertate mai greu. Dacă acum se comportă aşa, cum va fi cînd va ajunge la vîrsta voastră, de hoaşte bătrîne? (a-propos, Măriile voastre, ajuns aici, sînt nevoit să vă fac un compliment: tu, Maria cea de Mangop, făcuşi 531 de ani de la moarte iar tu, Maria Voichiţa, peste doar trei ani împlineşti jumătate de mileniu de cînd ai adormit – şi totuşi, cînd mă uita la voi, zău, parcă aţi fi vii!)

          Cam atît deocamdată, fetelor. Citiţi cu atenţie şi trageţi învăţămintele cuvenite, căci sînt lucruri care vă vor ajuta în viaţă. Şi spuneţi-mi ce înţelegeţi voi din comportarea lui Ilzi la ultima ei vizită.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Umor (6) – Dan Cristian Ionescu: Romanul lui Ilzi, fecioara geto-dacă (10)

  1. ionfercu zice:

    Seducător…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Poetry855 zice:

    hahaha ce poveste imbarligata si, cu tot absurdul ei totl, Ilzi ieste bine creionata
    parca ar fi Dumnezeu suparat sau vreun inger batran … 🙂

    Apreciază

  3. Poetry855 zice:

    hahaha ce poveste imbarligata si, cu tot absurdul ei total, Ilzi iese bine creionata
    parca ar fi Dumnezeu suparat sau vreun inger batran … 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.