Cercul Poeților Apăruți (5) – Elsa Dorval Tofan: Houellebecq a merdat


Voisem să postez poemul acesta acum două ediții, dar am postat altul. Nu știu exact de ce. Poate pentru că Houellebecq este unul dintre prozatorii mei prefeați dintre cei activi. De altfel, este și unul dintre prozatorii preferați ai poetei. Cred că nu mă înșel dacă afirm că preferința noastră, deși e în primul tînd literară, nu ține doar de dimensiunile literare ale acestui personaj care marchează epoca noastră care, din păcate pare una a tuturor rătăcirilor, abdicărilor și lașităților… Și ceva care cred că am uitat să menționez, volumul acesta este o construcție care gravitează în jurul temelor obsedante ale epocii noastre, iar poemele sînt așezate în ordinea alfabetică a titlurilor. N-am amintit acest lucru pentru că, avînd volumul la îndemînă, pentru mine era evident… Și, desigur, titlul cărții, Antimetafore, trebuie citit ca atare.

Houellebecq a merdat





Houellebecq a dat din nou lovitura, face ce face și

Vinde cărți la greu, cine ar fi crezut că șansa asta

Se va ține scai de un antiliberal, de un antifeminist,

Un comunist cu iz d’absinthe care ar vota pentru Le Pen

Dar, prea bogat, și nevoit să voteze ca bogații, cu Macron.

Considerați interesant conflictul, vă atrage? Întrebarea

Obsesivă formulată maestrului. Fără expresie, ochi ficși,

Goi, răspunde amiabil: nu îl caut, dar nici nu-l ocolesc.

Nu ocolește, de pildă, socotește că Trump e de-săvârșit

Du coup nu înțelegi nimic, oare să fie atracție pe freze

Concurs de dogme sau pasiune pentru venalul artificiu?!

Asta trebuie să fie, doi mari teatraliști cu nivel scăzut

De serotonină, dar blonzi care pot vinde chiar orice:

Houellebecq, ziduri de cărți, aliatul Trump, cartea zidului.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (5) – Elsa Dorval Tofan: Houellebecq a merdat

  1. Mda, face el ce face și tot Houellebecq rămîne…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Radu Mârza zice:

    Foarte fain, mulțumim.

    Apreciat de 1 persoană

  3. rameau zice:

    Mai rar poezii politice protestatare! Deschide curentul nou PPP !

    Apreciat de 2 persoane

  4. Elsa Dorval Tofan zice:

    Houellebecq este un scriitor nefiltrat, un razvratit impotriva sistemului ca forma de capcana pentru existenta absurda a indivizilor, un necrutator acuzator al prostiei manifestata in toate formele ei, in toate stratele si domeniile societale. Intre banalitati, baruri, intalniri fortuite, aparent lipsite de importanta scriitorul stie sa se joace cu trairile violente, cu experientele duse la limita. Fie ca elaboreaza teoria liberalismului economic sau sexual, ca in Extension du domaine de la lutte, fie ca prezinta in ecografie in culori o Franta din ce in ce mai pierduta de traditiile ei ancestrale, cu orase delasate si sate agricole pe punctul acut al revoltei, o Franta in care idealurile de odinioara rimeaza cu esecul, ca si dragostea, ca in Serotonina, Houellebecq, baleiaza subiectele aprinse ale societatii franceze, si nu numai, cu precizia unui neochirurg. Toate aceste subiecte sunt de actualitate, abordarea lor este directa, la sange. Unghiul de vedere poate nu este mereu acelasi, cu toate poticnirile si imbecilitatile progresismului uneori sarit de pe axa, eu nu pot fi admiratoare de Tramp, afirmatie care a starnit aparitia poemului citat. Este scrisul lui Houellebecq, insa, oglinda in care nu prea avem chef sa ne uitam, de unde energia…laconica. Il cunoastem ca prozator, el este si un rafinat poet. Poezia La Disparition din volumul La poursuite du bonheur mi-a retinut atentia pentru exemplificarea a ceea ce autorul numea a trece pe langa viata, a intampina marele vid, in oras, pe strazi, in viata, in priviri.

    Nous marchons dans la ville, nous croisons des regards
    Et ceci définit notre présence humaine ;
    Dans le calme absolu de la fin de semaine,
    Nous marchons lentement aux abords de la gare.

    Nos vêtements trop larges abritent des chairs grises
    À peu près immobiles dans la fin de journée
    Notre âme minuscule, à demi condamnée,
    S’agite entre les plis, et puis s’immobilise.

    Nous avons existé, telle est notre légende
    Certains de nos désirs ont construit cette ville
    Nous avons combattu des puissances hostiles,
    Puis nos bras amaigris ont lâché les commandes

    Et nous avons flotté loin de tous les possibles;
    La vie s’est refroidie, la vie nous a laissés,
    Nous contemplons nos corps à demi effacés,
    Dans le silence émergent quelques data sensibles.

    Apreciat de 4 persoane

Comentariile sunt închise.