Cercul Poeților Apăruți (1) – Brîndușa Palade: Lectură din @rcadia

În ediția de săptămîna aceasta, o mulțime de vești bune, legate îndeosebi de apariția unot noi volume ale cerchiștilor. Iată, de pildă, tocmai am primit @rcadia de Brîndușa Palade (Editura Curtea Veche, 2021), carte pentru care scrisesem un scurt cuvînt însoțitor în noiembrie 2019 șimămiram că nu a-arae. Iată a apărut și membrii Cercului nostri vor putea cunoaște și o față a poeziei Brîndușei de dinainte de molima chinezească. Aici coperta

Aici scurtul meu cuvînt de îmsoțire

Cuvânt înainte

Brîndușa Palade pe pământ, în adâncuri și în înalt…

Brîndușa Palade a debutat ca poetă în 2014 cu volumul Pustietatea

aprinsă, urmat la intervale scurte de alte două cărți: Înapoi în

taverna cu îngeri (2016) și Enceliada (2018), ceea ce mă face să

cred că poeta avea volumele scrise mai din vreme și că a decis să

debuteze la maturitate. Primele două volume se bucură de excelente

cuvinte însoțitoare semnate de doi scriitori de prim‑plan,

poetul Sebastian Reichmann, în cazul volumului de debut, și criticul

literar Al. Cistelecan, la cea de‑a doua carte. Pentru mine,

care am luat cunoștință de poezia Brîndușei Palade abia de la a

treia carte, acele texte au fost esențiale pentru întâlnirea directă

cu poezia sa atunci când aceasta s‑a produs. Am semnalat, foarte

succint, Enceliada, pe blogul meu, imediat după lectură, dar am

recitit volumul înainte de a scrie câteva cuvinte despre volumul

care apare acum, al patrulea.

Nu am dat titlul acestui mic text de salut din întâmplare, nici

din capriciu, ci pentru a încerca să sugerez măcar parțial și

cumva metaforic formula lirică a autoarei. În fapt, sursa lirismului

este peste tot, suntem înconjurați de poezie, important este

să fim pregătiți pentru a răspunde stimulilor. Nu contează dacă

aceștia ne sosesc pe cale perceptivă, dacă ne ridicăm în înalt prin

imaginație sau pur și simplu atenția ne este atrasă de adâncimile

subconștientului. Contează ce obținem în ordine lirică din

aceste explorări. Iar ceea ce mi se pare interesant este modul în

care mintea poetei pune laolaltă această colecție de stimuli, aparent

disparați, o dirijează printr‑un fel de vortex, sau mai degrabă

un maelstrom, iar la capăt iese poemul sferic, ca să spun așa, care

reușește să le împace pe toate. Dacă este o tehnică asimilată, poate

efect al formației filosofice a poetei, ori este ceva genuin, nici nu

contează. Deși, ca autor care a parcurs experiențe asemănătoare în

viața mea de poet, cred că de fapt este genuin, structural.

Și, iarăși, un element care distinge lirismul Brîndușei Palade,

care în cele din urmă o include intr‑o categorie mai degrabă rară,

este abilitatea, care iarăși mi se pare că ține de structură, nu de

formație, de a asocia fericit abstractul și concretul, fie că ne situăm

în planul lexical, fie în cel imagistic. Ce observ în volumul de față

prin comparație cu cel anterior este o relativă sporire a domeniului

concretului, fie acesta perceput, reprezentat, evocat sau imaginat,

proces care mi se pare binevenit. Aș spune că formula de

aici este cea mai potrivită acestei autoare, care o așază între poeții

inclasabili, și nu mă îndoiesc că știe asta mai bine decât mine.

Voiam să ilustrez cu un poem cele scrise de mine aici, când mi‑am

dat seama că aveți un întreg volum la îndemână și vă recomand,

de fapt vă instig să îl citiți! Felicitări, Brîndușa, poți să fii sigură că

voi rămâne de veghe!

28 noiembrie 2019, Iași

Și aici Brîndușa recitînd din volum