Cercul Poeților Apăruți (8) – Elsa Dorval Tofan: Agnozie


Elsa Dorval Tofan este o scriitoare originară din Brașov, stabilită din mai 2003 în Canada, la Montreal. Pînă la revoluție și doi ani după aceea a lucrat în învățămînt, iar din 1992 în presă, fiind secretară de redacție la Transilvania Expres, cu rubrici de analiză a evenimentelor culturale și sociale, apariții editoriale, expoziții și Festivalul de Jazz ediția Brașov.. Este autoarea volumului de versuri Lansare de promisiuni (editura Kron Art, Brașov,  2018,), precum și a volumului de proză Pozitiv la pătrat (editura Creator,  Brașov). Poemul postat este din volumul Antimetafore, recent apărut la Creator. Citind acest recent volum, îmi dau seama că Ecaterina Țarălungă surprinde foarte bine chipul literaturii acestei autoare plecate la capătiu lumii: „Năvalnică în rostire (și rostuire), ca talazurile oceanului pe care a ales a-l pune barieră – taluz – între ea și ea însăși, Elsa Dorval Tofan este o scriitoare care ne obligă să vedem și celălalt mal al oceanului. Al Atlanticului, de pildă. Sau al ființei care suntem, acum și aici. Atunci și dincolo. În metaforă și în antimetaforă. În carne&encefal.  Ecorșeul este la vedere, chiar dacă locutorul deocamdată se preface că se uită în altă parte, într-o „Ludică inepție a mentalului înșelător, numită uneori fericire/ Fără pendunculi către adevărul Invizibilului, fără cumpănire”.. Îi mulțumesc poetului Julien Caragea pentru semnalare. Și, desigur, voi recidiva!

Agnozie

O să fie bine, strigau picioarele bătând pasul pe loc

Formatul pătrățos al unghiilor tăiate scurt era unicul

Punct comun cu tatăl meu, mort de orgoliu în patul

Cel nou, cel mare, cu arcuri tari, așa încât părea cel

Mai țeapăn dintre toți morții, ridicat cumva la rasul

Saltelei cu flori de garofițe vișinii, iar lumea se zgâia

Uite, țintuiesc duhurile cadavrul pe deasupra patului.

O să fie bine, strigau mâinile, frământându-se sec

Pielea uscată și aspră era singura asemănare dintre

Mine și mama, moartă de frică, în același pat la fel

De tare, ea, contopită în salteaua cu garofițe arse

De un soare cianotic, încât lumea zicea uite, a avut

Noroc de moarte bună, așa mică, ai zice că vine, nu

Pleacă în somnul adâncit până la miezul pământului.

O să fie bine, mârâiam și eu, mortul viu lovit de agnozie

Tăvălit prin nemernicia vieții nici bună, nici rea, privind

Cu ochi pe jumătate lipiți joaca bezmetică a veverițelor

Sub aripile ocrotitoare ale avioanelor decolate din timpul

Acesta, azimutul către o destinație posibilă, Sud, tot mai

La Sud, încât pepsina să erodeze cald în osul de diamant

Tunelul prin care plecând, la jumătate, ne facem cu mâna.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (8) – Elsa Dorval Tofan: Agnozie

  1. George Tudor zice:

    Ar mai trebui ciocanite versurile. Cam navalnic vine totil, ca la surf, nu ca-n furtună. Or, banuiala-i de suferinta, nu de hirjoana cu Atlanticul.
    Poeziile despre moartea părinților imi amintesc mereu de titlul lui Toffler – Șocul viitorului.

    Apreciază

    • rameau zice:

      Omul a facut bani buni din prezumtii care nu s-au adeverit. Nu numai ca nu am fost in soc ba chiar ne enervam de lentoarea primelor computere. Alte doua gogomanii: un american care inventase un prototip pentru telefonul celular a incercat sa-l vanda firmei Motorola care l-au trimis acasa zicand ca nu vad folosul inventiei. A doua poanta a fost la IBM cand au primit propunerea sa produca pe linie PC pentru populatie si a fost luata in deras. ETC

      Apreciat de 1 persoană

  2. Elsa Dorval zice:

    Stimate,
    Inteligenta mea globală și cea poetica in particular, nu intelege sintagma…versuri ciocănite.
    Noi in Canada nu facem surf, nici vorba de hârjoana, nici oceanica, nici fluviala.
    Poezia nu era despre moartea părinților, mai degrabă despre potentiala dispariție personală. O idee se conturează după lectura unei părți de volum, măcar.
    Apreciez inițiativa domnului Caragea de a ma promova. Apreciez decizia domnului Antonesei de a prelua inițiativa. In nici un caz nu doresc sa deranjez. In nici un caz nu găsesc necesar sa lupt pentru versurile mele, ciocanite sau nu. Voi ruga pe domnul Antonesei sa retragă apariția mea. Dumneavoastră veți avea timp și spațiu pentru a ciocani alte și alți scriitori, eu voi cauta pe net cum sta treaba cu ciocanelul.

    Apreciat de 2 persoane

    • George Tudor zice:

      Nu mă miră așa reacție dar nu m-asteptam sa luati unele cuvinte la modul propriu.
      Poezia, odată publicată, e despre ce cred eu, nu despre ce-ati vrut dv. Dacă nu va-nfuriati, prindeati si-ntelesul titlului citat, unde se-ntrevede ce spuneti despre ce e această poezie.

      Apreciază

  3. Elsa Dorval Tofan zice:

    Felul dumneavostra de a va raporta la sensurile cuvintelor va priveste, desigur. Problema nu este aici. Va asigur ca am reactionat tocmai pentru ca nu am luat sensul propriu, am luat toate sensurile posibile. Aici avem o problema pe care dumneavostra, se pare, nu o intuiti. Dumneavostra va exprimati despre scrisul meu ca si cum in fiecare seara puneti cate o poezie din Elsa Dorval sub perna, dar nu este cazul, nu-i asa?! Si, nu va opriti la fantasma lecturii in somn, va luati de-a dreptul de Elsa care furioasa, indrazneste sa reactioneze, sa replice, ceea ce nu va mira.
    Eu nu imbratisez paradigma conform careia un act de creatie devenit public este numai al publicul. Ce a vrut sa spuna autorul…?! Sigur a vrut sa spuna ceva, in multitudinea de interpretari, sigur are si el una, a lui. Aspectul acesta nici nu conteaza, e o chestiune deontologica, putem adera sau nu. Faptul ca dumneavostra stiti cand eu ma infurii…acest fapt imi spune mie ca dumneavostra recidivati cu semnatura. Sau ca avem o viziune complet diferita asupra…cum ii spune, fondului principal de cuvinte. Eu nu sunt de meserie activa poeta. In meseria mea activa nu am voie sa ma infurii, sunt antrenata pentru a nu o face. Va asigur ca atentia pe care o acord exprimarii nu are legatura cu politic si corect, de multe ori pernicios (poate veti dori sa mergeti cu gandul la contextul respectiv datorat pozitionarii geoculturale in care subsemnata evolueaza). Va rog sa vedeti in acest radical doar respectul pentru conformitate si exactitate. Corespondenta acesta a ajuns la punctul ei final, este o evidenta si pentru mine, si pentru dumneavostra, dar va asigur ca nu exista nici o amaraciuine. Pur si simplu nu-si are sensul. Toate cele bune.

    Apreciază

    • George Tudor zice:

      E furie rece, olteneasca, vorba lui Marin Preda. Nu-n poezie ci-n replică.
      Am rămas fidel lui Roland Barthes, care replica iritat: Nu am vrut sa spun, am spus.
      De aceea nu vă dezvălui ce-am vrut să spun, rămîne spusa că atare, cum si textul poetic: orice-ar fi vrut autorul să spună, cititorul tot din ce a spus își trage înțelesul.
      Exista un singur fel de a va păstra poeziile doar pentru dv, să nu le arătați nimănui. După publicare, nu va mai aparțin decît ca prilej/pretext de critică – favorabilă ori nu prea.
      Știți cum e: discreție absoluta=protecție absolută. Altminteri, pot veni și contesta utilitatea oximoronului „mort viu”, iar dv n-aveti decît a suferi că nu sunteți (deplin) înțeleasă.
      Cumva ciudat, mi se pare ca vă fac un bine provocindu-vă această suferinta.

      Apreciază

      • Elsa Dorval Tofan zice:

        Domnule Tudor,
        Daca dumneavostra stiti ce-mi face mie bine, efectiv, sunteti genial. Aveti simtul cunoasterii profunde, Hannah Arendt ar fi fost impresionata (vezi judecarea, voirea si gandirea). Ce poate fi mai integrator decat dubla analiza, a versului si creatorului sau?! Rar lucru sa stii…tot. Critica isi face treaba, fiti in pace. Cine a spus ca putem incanta pe toata lumea?! Sper, spre igiena artei sa nu fie asa. Iata si un punct de vedere comun insa pe care il salut: sa nu arati nimanui, sa fii discret. Am incalcat acest principiu, eu ma fac vinovata, nicidecum dumneavostra. Tocmai de aceea imi revine mie actul reparator. Cat priveste Barthes, ceea ce eu am retinut din magistrala sa opera teoretica este indrazneala si deschidera, elemente care au permis aparitii noi in domeniul cunoasterii, nu mai putin faptul ca atipismul atat de contemporan este un salt. Dumneavostra, cu siguranta, il practicati, saltul, nu am nici o singura indoiala. Cu gratie.

        Apreciază

  4. Elsa Dorval Tofa & George Tudor
    Aseară m-am culcat mai devreme fiind planifivcat la revaccinare, apoi am intrat în program. Acum văd polemica declansanșată de un poem, foarte bun de altfel. Nu mă ametesc în polemicp, dar ceva vrea u să spun. Am ales și am postat aceste poem pentru cp-mi place, chiar foarte mult. N-aș lua asta drept o simplă judecată de gust. După mai bine de jumătate de veac de citit poezie, cred că bietul meu gust are un fundament mai solid decît impresiile. Prin urmare, nu am de gînd să scot un poem care-mi place, m-aș conetsta de unul singur. Nu că nu e posibil să mă înșel veodată, dar nu de data asta. În rest, poate polemica asta va duce la ceva, la o fruoasă prietenie transtlantică, de pildă,,,

    Apreciat de 1 persoană

    • Anonim zice:

      Domnule profesor,
      Va multumesc pentru sustinere. Pentru ca ati acordat incredere lui Julien si mie. Nimic din ceea ce s-a intamplat aici, va asigur, nu are o insemnatate majora. Minora este, dar este si eu am sensibilitati pe care mult timp le-am neglijat. Cu varsta as dori sa le iau mai in serios. Nu vreau si nu pot sa ma bat in literatura. Eu ma bat in spital pentru pacientii mei. Acolo duc o batalie 24 de ore din 24. Disectia pe versurile mele date liber spre cunoastere era inevitabila. Dar eu in viata mea activa sunt precisa, lipsa de precizie poate fi fatala. Imi doresc prin urmare bisturiul potrivit, nu orice taie, strapunge. Apoi, intrand in aceasta interminabila polemica relizez ca sunt slaba, nefiabila, nu am obisnuinta iritarii nervilor doar pentru efectul vibrator.
      Consideratie si recunostinta, o zi buna.

      Apreciat de 1 persoană

  5. George Tudor zice:

    Bine, hai sa trecem mai departe!
    Astept concizie de la poezia în vers liber/alb. Cea cu rima, ritm are alte nevoi, dictate de numărul de silabe – de exemplu; ori de sonoritatea pretinsă de rimă.
    Or, poezia în vers liber/alb m-a frapat de la bun început prin verbozitate. În așa fel încît imi puneam mereu problema cum sa deosebesc poezia de aceat tip, de proza poetică. Ba-n cazul optzeciștilor – cu care sint leat – cum s-o deosebesc de proza pur si simplu.
    Si-atunci, cautam urme ale efortului de stilizare, șlefuire, ciocănire a cuvintelor ce trebuia sa devina poetice, din vorbe si-atit. Astfel încît să ajungă sugestii, nu explicații.
    Voiam să simt truda găsirii cuvîntului potrivit astfel încât să n-ajunga perifraza.
    Din aceste motive, dar și din altele, evit sa citesc poemele-n vers alb, de teama călinesciană că i se vor vedea oasele ideii. Cind ma-ncumet, ca-n cazul poemului dv, e fiindca „porneste bine”.
    Am citit si prezentarea reprodusă de Liviu Antonesi, de unde am si luat expresia „navalnic”.
    Așa am văzut, un poem scris dintr-o suflare, dintr-o nevoie navalnica.
    Dar la recitirea, autorul n-are de ales, trebuie sa-si calce pe inimă și să taie-n carnea poemului astfel încît să rămînă perfect (sanatos).
    Așa văd. N-ar trebui să fie cu supărare, chiar neconvenabil fiind. Dar imi place ca e, ghicind – iar nu știind – cumu-i trăirea la o fire pe care mi-o închipui ca pe un gheizer.

    Apreciază

  6. Elsa Dorval Tofan zice:

    Dar de naturalism si infrarealism, desigur, ati auzit. Mie imi plac verbele. Mie imi place realitatea. Focusul meu acolo este. Imi place sunetul pancartelor de circulatie in bataia vantului, pe autostrada. Iar oasele fac parte din sistem, nu?! Antimetafore, parca e titlul volumului, nu?Dumneavostra umblati dupa o alta materie, gresiti incadrarea sau emiteti aprecieri dupa dictonul:Homo homini lupus est. As putea sa ma pozitionez strategic prin critica emisa cu prilejul aparitiei cartilor, dar ce interes sa fie in acest aspect mercantil? Daca va intereseaza atat de mult acest autor veti gasi singur referinte. Dar.
    Eu zic, puneti repede pe un foc bun, cu toate ca polueaza, Antimetaforele astea care va dau, vad bine, mari dureri de cap. Treceti…mai departe, cum frumos ati zis, la o alta disectie. Alegeti insa instrumentele potrivite, dintr-o taietura nu prea abila, cine stie ce lichid biologic v-ar putea…contamina! Inca ceva: cititi mai cu atentie! Navalnic nu apartine domnului profesor, e preluat. Comentariul apartine Eugeniei Taralunga care a realizat o nota pe coperta patru. Imi pare rau daca ati mizat pe docilitatea mea. Docila nu, calma, da.
    Stiu ca trebuie sa aveti ultimul cuvant, tocmai de aceea, va promit ca este ultima mea interventie.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.