Un nou poem al foarte tînărului nostru prieten sportiv, poet și muzician…

fumez ca s-o pot ierta pe Mama
30 & ceva de femei
una brunetă & italiancă
mă făceau copil arogant
una Maria. hrănea câinii costelivi din tot districtul
nu am mai văzut-o demult.
Maria de la parter…
arcul de ultraviolete ce străpungea asfaltul rece de dimineață.
în curu’ gol pe verandă privesc acum nostalgic porumbeii
cum zboară speriați de pe cupolă.
am aflat mai târziu că Maria a născut un fiu & s-a mutat în Detroit…
orașul încă miroase a câine ud
a pleoapă.
nu o văzusem vreodată să umble cu vreun bărbat. cine știe?
de atunci a trecut multă vreme.
m-am căsătorit cu italianca. nu am reușit niciodată să am un copil
iar francesca a murit de alzheimer. acum locuiesc singur undeva in Toscana
Oh, când mă gândesc la Maria viile miros a pleoapă, a nou – născut.
Ștefan-Tudor Baciu
Coerent, are „poveste” și metaforă… Foarte bun și promițător, Tudor Baciu!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai ales că e încă licean…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poet, poet !!
ApreciazăApreciază
NU FUMA !
bun poem
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos. Neobișnuit, dar frumos.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
fresh ca o portocală de Palermo
ApreciazăApreciat de 1 persoană