Cercul Poeților Apăruți (4) – Mariana Floarea: Accidentul


Dacă nu se salva greșit un fișier, am fi avut în această ediție a Cercului un fel de zi a taților. Un poem în amintirea tatei, recita Radmila în postarea de aseară, altul este cel al prietenul nostru Costel Suditu, iar de la Mariana aș fi avut de ales din trei. N-a fost să fie, dar aveam în rezervă un poem mai amplu, dar la fel de bun, care urmează…

Accidentul

Era un băiat subțire

firav poate prea firav

cu un aer ușor absent visător

și gândul vine ca o consolare

                          de o clipă doar

silueta se șterge  brusc

cum a și venit

apoi ca într-un vernisaj

                               de imagini

pe repede înapoi

ușor ne adunăm toți

cei care urma să mergem acolo –

ne aștepta un camion vechi

și de pe drum

nimic nimic

un scotom prelung

o gaură neagră  în care

colapsa

întreg orizontul evenimentului

doar ajunși acolo

câteva crâmpeie din acea

 adunare tristă

într-un slide-show

în care nimeni nu înțelegea cum

s-a petrecut totul.

El –

singur absent străin ­­­­

și noi  

ce nu știam niciodată

că vreodată

toți împreună

am putea murmura

atâta tăcere

și niciodată noi nu

am privit atât de profund

și  fugitiv

fiecare în ochii celuilalt

apoi brusc privirea

ni se îndepărta

el

singur absent străin

imobil

ca o mică stea

scăpătând departe în gol

și privirea noastră

se tot îndepărta

ca de un adevăr vinovat

ce trebuia să rămână

un secret bine păstrat

de fiecare pentru sine.

ca la sfârșit

părând a înțelege

ceea ce era de neînțeles

ne-am îndreptat spre acel

camion  vechi și am pornit.

Tot drumul înapoi

între noi

ca un steag negru

noaptea bătea

și se tot depărta.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cercul Poeților Apăruți (4) – Mariana Floarea: Accidentul

  1. E fain, îmi place și finalul.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.