Cercul Poeților Apăruți(5) – Julien Caragea: de dragoste


Cred că sînt complet zăpăcit, era să-i încurc pe cei doi poeți Caragea din Cerc! Primisem un poem audio de la Julien Caragea, dar mi-am dat seama că nu am cum posta decît linkuri către fișiere audio/ video. Tot discutînd, i-am cerut și linkul de unde poate fi descărcată antologia recent apărută, dar care nu era a sa, ci a lui Ionuț Caragea! Cum s-o fi produs încurcătura, nu știu, noroc că și-a dat el seama! Un poem frumos, apărut acum ceva vreme pe Nautilus, revista pe care o scotea prietenul nostru Adrian Graunfels înainte de Jurnal Israelian, după cum vă amintiți. Julien iar mi-a trimis o poză spledidă ca s-o postez în locul portretului. După ce încurcătură era să comit, nu am ce spune decît facă-se voia sa!

De dragoste

Te duc la ghețari, Dar poate ghețarul s-aplece cerbice? Primească pe el buchet de-albăstrele Pornească încet de aice, atelaj nupțial pe val de oțele, Înfiorare stârnească siaj, Spre lumi australe călăuzească-ne. Trăiască, trăiască, trăiască!… Având magnitudinea unei escadre de rufe, albe ca spuma, Ghilite de muma ce ne e din părinți din părinți, Rufe de sfinți. Tinse pe culme a lunii de iunie (mai calde, nu însă fierbinți)… La poale de navă zeiască (mijite cristale) sfatul din satul să clipocească, noroade sâiască, boturi de lupi galben, ritmic a roade, ca moale aplaude, la nescare escarpen. Îmblânziți… Să mergem dară, să ne ușchim chiar acum spre ținutul sublim (pe drum ca un epic epididim ce dă spic într-un apic), Să plutim Departe Ca viața de carte, Pe oceanul sălbatic, Pe ghețar d-a-ncălare, Nestropșiți, neclătiți de taifun. Pân’ce apare ca ața malul Din lumi australe. Cum a zis palimpsestul… Trăiască, trăiască! Tot restul zilelor mele ș-a tale.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți(5) – Julien Caragea: de dragoste

  1. Trăiască poetul Caragea!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Julien Caragea zice:

    Trăiască (dacă tot suntem la nostim-măreața oră a entuziasmelor) Poezia, aș zice! … Fie iscălită ea de Nicoleta Dabija, fie de Liviu Antonesei, fie de Nicolae Coande, fie de Adela Efrim, fie, iată, de unul ca mine, fie de mulți alții…, autorul este unul singur. Și se folosește de numele noastre ca de tot atâtea pseudonime… Acest lucru ne pare profund ilegal. Ne rezervăm dreptul de a o da în judecată. Însă nu vom uza niciodată de el. Și, aidoma nouă, nici copacul de la marginea mării.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Mârza zice:

    Uiiii, ce fain! (scuzați spontaneitatea!)

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.