Pe 28 ianuarie, marele scriitor Ismail Kadare, unul din marii mei favoriți dintre romancierii sfîrșitului veacului trecut și începutul celui nou, a împlinit 85 de ani. Am vrut să scriu ceva, să marchez evenimentul, dar n-am reușit. De altfel, de vreo două săptămîni, nu reușesc să scriu mai nimic, nu doar povestiri sau poezii, dar nici măcar articole, așa că postez și eu textele altora! Din fericire, a ajuns la mine excelentul eseu al lui David Bellos, Why Should We Read Ismail Kadare?, apărut în numărul de iarnă al foarte interesantei reviste World Literature Today. Articolul este ocazionat de aniversare, dar nu numai – în octombrie, Kadare a fost lauretul Premiului Internațional pentru Literatură la Neustadt Lit Fest, la ediția care marca jumătate de secol de la crearea festivalului și premiului, evenimentele desfășurîndu-se odată la doi ani. Dacă e un premiu important? Să ne gîndim că primul laureat a fost Ungaretti, iar printre ceilalți laureați îi remarcăm pe Marquez, Czeslaw Milosz, Octavio Paz, Max Frisch etc,,,

Am citit aproape toate cărțile lui Kadare, la început în franceză, apoi în română. După socoteala mea, în românește, ar mai trebui să apară o carte de povestiri și poeziile. Cartea de memorii scrisă la Paris, Dimineți la Cafe Rostand tocmai a apărut, mă apuc de lectură zilele acestea. Și mai am o mică speranță, n-a publicat nimic nou în ultimii ani, dar poate a scris!
***
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și, pe deasupra o mare onestitate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu un om cu cădere !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un articol care surprinde caracteristicile operei lui excelent!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sunt un mare fan al lui Kadare. Datorită lui am devenit curios cu privire la Albania și apoi m-am îndrăgostit de ea, datorită lui am ținut foarte mult s-o vizitez.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb „Călărețul cu șoim”… Și nu numai.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit, cred, mai toate cărțile lui Kadare. Mai întâi in engleza, apoi un pic in franceza si apoi in limba romana, in care n-a fost tradus cat se cuvine.
Este in mare scriitor, nu știu de ce Generalul Armatei Moarte este considerată cea mai buna carte a sa. După mine Firida Rușinii, Mesagerii Ploii, Firmanul Orb si Palatul Visurilor sunt cele mai bune. Cărțile de după 2000 sunt mai slabe, una cel puțin a fost o mare dezamăgire: Papusa. O carte care se deprinde mult de Albania si de aici escul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană