Cercul Poeților Apăruți (5) – Radmila Popovici: cu sînge rece


În decembrie și în această lună, am postat deja cîteva poezii din Vene și artere, cel mai recent volum al Radmilei Popovici. Știam deja ce volum bun este, dar nu știam ce bine va arăta și grafic, cînd va fi tipărit. A fost tipărit, ba chiar a ajuns și la mine în hîrtie și plumb, era să spun în carne și oase. Sper să se vadă bine coperta. Cartea e format mare, cu un tipar prietenos cu ochii cititorilor. Aș spune că editorii basarabeni sînt mai atenți cu cei care le citesc cărțile. Am preluat acum chiar primul poem din volum…

cu sânge rece

în acea zi am finisat cu sânge

rece manuscrisul l-am expediat

cu sânge rece la editură am ascultat

cu sânge rece muzică meditativă

până a sunat telefonul

care mi-a făcut praf sângele

nu mai vedeam nu mai gândeam

nu mai eram eu în locul meu

se mișca privea vorbea o entitate

pe care n-o mai cunoscusem

în acea zi am chemat și doctorul
și preotul și zeii numai pe moarte
nu

doctorul a zis „nu” preotul a zis „nu”
zeii au zis „nu” moartea a venit

a deschis încet ușa a stat cu noi

ore în șir ca să spună într-un sfârșit
„da”

durerea a durat până la acel „da”


am ieșit după moarte s-o prind
s-o omor să-l iau înapoi dar

m-a oprit o stea care s-a prelins

îndelung din carul mare și s-a stins

am aprins lumânarea i-am împreunat
mâinile ceara curgea eu citeam poezia

pe care am scris-o în drum spre casă

tata tăcea și asculta cu sânge rece

pe obraz i se prelingea cea mai obosită

lacrimă

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cercul Poeților Apăruți (5) – Radmila Popovici: cu sînge rece

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***

    Apreciază

  2. Da, un poem minunat. Cel mai mult mi-au intrat în suflet poemele din prima parte a volumului.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poetry855 zice:

    desi incepe asa ca un tais, cunoscut de poeti, pentru ca ei tre sa traga aer in pipt si sa devina macelari, pana la final tot ce stiam ca e inauntru si nu vrea sa fie afara, ca asa e sangele, are el circuitele lui subterane, la final, nu stiu, dar mie mi-a parut moartea acestui tata, ca cea mai iubta fiinta, si explozia intregii emotii intr-o hemoragie nestavilita, mi-a parut ca poeta noastra ne avertizeaza ca o data cu fiecare volum, tatal, el, tatal, mai moare o data. f fain

    Apreciază

Comentariile sunt închise.