Cercul Poeților Apăruți (10) – Liviu Antonesei: Poetul Alpin

Dimineață, Eugen Popin, mi-a transmis bunele gînduri ale Uriașului din ograda sa, mi-a trimis și o fotografie, pe care o voi atașa. Mi-am amintit că în sejurul bavarez din iulie 2019, am scris trei poeme, un fel de triptic. Îl reiau pe cel dedicat Poetului Alpin, Barbarei sale și, desigur, Uriașului din ogradă…

Poetul Alpin

Nu poți ieși la fumat pe terasa casei poetului și a

Barbarei lui fără să-ți crească un munte în față –

pipa sau țigareta de foi și muntele, deși e același,

parcă urcă și parcă se scufundă cu fiecare ieșire

și cu fiecare intrare dinspre cameră spre terasă

și, de bună seamă, viceversa… E același mereu,

dar parcă mereu este altul, ca un fel de ființă

căreia i se schimbă fără răgaz celulele, una după alta…

Nu vreau ca poetul să fie cuprins de acest vîrtej,

de maelstromul schimbării necontenite – îl privesc în ochi

și spun cu cea mai sonoră voce de care sînt în stare:

Poetul Alpin este numele tău! Așa te numești!

1 – 4 Iulie 2019, Garmisch, Iași