Am publicat săptămîna trecută un poem nou al Adelei, dar de fapt primsem două. De asta am și tras concluzia meteorologică, poate greșită că fetei îi priește anotimpul rece. Dar iată-l și pe al doilea…

prea curând
bine că nu-i vară acum
lacome plăgi să aibă timp
să se închidă într-un ochi de caramea
muștele amorțite
ne vor aștepta oricum
rămânem înghesuiți în saci de rafie
desfăcuți la gură
legați la șireturi
prea curând
o să strigăm din cer
ca dintr-un portbagaj întredeschis
***
ApreciazăApreciază
merci, Liviu Antonesei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plăcerea mea,,,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Finalul este fabulos! Am eu o problemă sau mai văd și alții acolo o scenă foarte… vizuală? 🙂 Sacii de rafie din portbagajul întredeschis? Dar e foarte fain! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cum am mai spus, finalul e mereu esențial!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Radu Mârza!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Lasciate ogni speranza voi ch’entrate!”… Phii! Câtă angoasă!… Discret modulată, ispita nihilistă a langorilor fără alean, a muzicalității maladive, voluptuos-decadente… L’homme „entre deux abîmes”… Și ce țipăt șoptit al Ființei amputate de sens!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fain spus” țipăt șoptit al ființei amputate de sens” merci, Julien Caragea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
figuri noi . Cum se zicea pe vremea lu „raposatu” ati bagat marfa. 🙂 Felicitari debutantilor (cel putin pe site-ul dumneavoastra)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Excelent text!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Gela!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Puternic!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Nicoleta!
ApreciazăApreciază